În urmă cu 72 de ani, în noaptea de 5 spre 6 iulie, peste 35 de mii de basarabeni au fost scoşi cu forţa din case, şi duşi în vagoane pentru transportul vitelor tocmai în Siberia. A fost al doilea val al deportărilor din Basarabia, în urma căruia sovieticii doreau decapitarea conştiinţei naţionale a românilor. Peste anii de suferinţă, puţini au fost cei care au reuşit să se reîntoarcă acasă.
Constanţa Laur a fost deportată împreună cu toată familia, în vara anului 1949. Avea doar patru ani când militarii sovietici le-au spart uşa casei şi i-a ordonat mamei sale, înconjurată de patru copii mici, să se pregătească de drum.
CONSTANŢA LAUR, fost deportată: „Tata nu era acasă, era plecat în alt sat. Şi mama, cu copilul de-o lună în braţe, şi cu sora mai mare şi doi fraţi în jurul ei, toţi plângeau. Când am ieşit pe cerdac, care tot nu era terminat, stătea soldatul, cu puşca aici, cu steluţa. N-am să uit niciodată. De-atâta nu mă pot uita la steluţele roşii."
Tatăl Constanţei îşi regăseşte familia în gara din Şoldăneşti şi pleacă împreună în cel mai lung, chinuitor şi plin de orori drum din viaţa lor, spre Siberia.
CONSTANŢA LAUR, fostă deportată: „Mai departe, ţin minte cum peştele cela sărat nuştiu cu ce îl mâncam. O data se oprea şi te înconjura cu câini şi tu te duceai sub vagoane, înţelegeţi? Apă nu ne dădea. Bunica mea, 73 de ani avea, nu avea cu se să se încalţe."
Au urmat 7 ani de coşmar din Siberia.
CONSTANŢA LAUR, fostă deportată. „Ne-au dus în satul Mnogopolie, ne-au închis, ne mâncau ploşniţele. Altceva nu ţin minte, mă sculam roşie. Înţelegeţi?”.
La 72 de ani de la cel de-al doilea val de deportări staliniste, în municipiul Bălţi a fost oficiată o slujbă religioasă, în care au fost comemorate victimele acelor evenimente tragice.
Excelenţa Sa PETRIŞOR-IONEL DUMITRESCU, Consulul General al României la Bălţi: „În istoria românilor şi istoria universală consemnează astăzi o filă neagră a istoriei poporului român. Deportările ne-au privit pe noi românii şi au privit, deopotrivă, celelalte etnii care locuiau în acel moment, în Basarabia. "
Preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a transmis un mesaj de comemorare a victimelor stalinsimului în care precizează că al doilea val de deportări a arătat faţa reală a regimului totalitar sovietic.
MAIA SANDU, preşedintele Republicii Moldova. „Aceşti 35 de mii de oameni sunt o parte din zecile de milioane de victime, provocate de-a lungul anilor de regimul autoritar stalinist. Pentru noi, ei sunt bunicii sau părinţii cuiva, care nu s-au mai întors acasă. Sunt copiii născuţi departe de patrie, preoţii, învăţătorii şi gospodarii satelor noastre, cărora li s-a luat tot ce au agonisit. Mulţi dintre ei, nici până astăzi, nu au reuşit să-şi facă dreptate. La peste 70 de ani distanţă, datoria noastră e să-i ajutăm pe supravieţuitorii deportărilor şi, mai ales, să nu uităm ororile acelor vremi. Memoria vie este singura garanţie că asemenea crime nu se vor mai întâmpla şi că Omul va rămâne mai important decât orice maşinărie statală."
12 mii dintre cei 35 de mii de deportaţi erau copii. Sovieticii au arestat gospodarii satelor, elita intelectuală, lideri de opinie, preoţi – toţi basarabeni care şi-au apărat neamul prin trudă şi sânge.
Toate bunurile lor au fost confiscare. Istoricii spun că a fost o operaţiune planificată din timp, iar scopul ei a fost exterminarea poporului român din Basarabia. Cei mai mulţi dintre deportaţi nu s-au mai întors acasă. Unii au fost împuşcaţi pe drum, alţii au murit de foame, de boli sau din cauza muncilor înumane pe care au fost obligaţi să le facă.
CONSTANŢA LAUR, fost deportată: „Tata nu era acasă, era plecat în alt sat. Şi mama, cu copilul de-o lună în braţe, şi cu sora mai mare şi doi fraţi în jurul ei, toţi plângeau. Când am ieşit pe cerdac, care tot nu era terminat, stătea soldatul, cu puşca aici, cu steluţa. N-am să uit niciodată. De-atâta nu mă pot uita la steluţele roşii."
Tatăl Constanţei îşi regăseşte familia în gara din Şoldăneşti şi pleacă împreună în cel mai lung, chinuitor şi plin de orori drum din viaţa lor, spre Siberia.
CONSTANŢA LAUR, fostă deportată: „Mai departe, ţin minte cum peştele cela sărat nuştiu cu ce îl mâncam. O data se oprea şi te înconjura cu câini şi tu te duceai sub vagoane, înţelegeţi? Apă nu ne dădea. Bunica mea, 73 de ani avea, nu avea cu se să se încalţe."
Au urmat 7 ani de coşmar din Siberia.
CONSTANŢA LAUR, fostă deportată. „Ne-au dus în satul Mnogopolie, ne-au închis, ne mâncau ploşniţele. Altceva nu ţin minte, mă sculam roşie. Înţelegeţi?”.
La 72 de ani de la cel de-al doilea val de deportări staliniste, în municipiul Bălţi a fost oficiată o slujbă religioasă, în care au fost comemorate victimele acelor evenimente tragice.
Excelenţa Sa PETRIŞOR-IONEL DUMITRESCU, Consulul General al României la Bălţi: „În istoria românilor şi istoria universală consemnează astăzi o filă neagră a istoriei poporului român. Deportările ne-au privit pe noi românii şi au privit, deopotrivă, celelalte etnii care locuiau în acel moment, în Basarabia. "
Preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a transmis un mesaj de comemorare a victimelor stalinsimului în care precizează că al doilea val de deportări a arătat faţa reală a regimului totalitar sovietic.
MAIA SANDU, preşedintele Republicii Moldova. „Aceşti 35 de mii de oameni sunt o parte din zecile de milioane de victime, provocate de-a lungul anilor de regimul autoritar stalinist. Pentru noi, ei sunt bunicii sau părinţii cuiva, care nu s-au mai întors acasă. Sunt copiii născuţi departe de patrie, preoţii, învăţătorii şi gospodarii satelor noastre, cărora li s-a luat tot ce au agonisit. Mulţi dintre ei, nici până astăzi, nu au reuşit să-şi facă dreptate. La peste 70 de ani distanţă, datoria noastră e să-i ajutăm pe supravieţuitorii deportărilor şi, mai ales, să nu uităm ororile acelor vremi. Memoria vie este singura garanţie că asemenea crime nu se vor mai întâmpla şi că Omul va rămâne mai important decât orice maşinărie statală."
12 mii dintre cei 35 de mii de deportaţi erau copii. Sovieticii au arestat gospodarii satelor, elita intelectuală, lideri de opinie, preoţi – toţi basarabeni care şi-au apărat neamul prin trudă şi sânge.
Toate bunurile lor au fost confiscare. Istoricii spun că a fost o operaţiune planificată din timp, iar scopul ei a fost exterminarea poporului român din Basarabia. Cei mai mulţi dintre deportaţi nu s-au mai întors acasă. Unii au fost împuşcaţi pe drum, alţii au murit de foame, de boli sau din cauza muncilor înumane pe care au fost obligaţi să le facă.
