În 27 martie 1918, la Chişinău, Sfatul Ţării vota Unirea Basarabiei cu Regatul României. Decizia liderilor românilor basarabeni venea într-un context tulbure, generat de înfrângerea Rusiei în Primul Război Mondial, prăbuşirea ţarismului şi ascensiunea unui regim criminal, cel bolşevic. Regatul României era văzut drept singurul care putea garanta vieţile basarabenilor, în contextul în care cetele bolşevice îi terorizau pe locuitorii pământului dintre Prut şi Nistru.
Termenul de Basarabia a desemnat, vreme de câteva secole, o fâşie de teritoriu de la nordul Mării Negre. Acest termen a fost reinventat în anul 1812, când Rusia a cotropit Moldova dintre Prut şi Nistru. Până în momentul cotropirii ruseşti, niciodată Moldova nu fusese divizată de Prut, ci era împărţită între Ţara de Sus şi Ţara de Jos.
Mai mult de un secol, românii dintre Prut şi Nistru au fost supuşi unui proces dur de desnaţionalizare. Opresiunea rusească a atins apogeul la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului XX. Şcolile şi Biserica Ortodoxă s-au numărat printre instrumentele folosite de administraţia rusească pentru a-i desnaţionaliza pe români.
Înfrângerea Rusiei în Primul Război Mondial şi prăbuşirea ţarismului au creat premisele unei renaşteri naţionale a românilor din Basarabia. În aprilie 1917, a fost creat Partidul Naţional Moldovenesc, iar în octombrie a fost proclamată autonomia Basarabiei, care avea Sfatul Ţării drept organ legislativ.
Iniţial, liderii românilor basarabeni au proclamat o Republică Democrată Federativă Moldovenească, în cadrul Rusiei. Apoi, sub influenţa unor cărturari ardeleni refugiaţi la Chişinău, precum Onisifor Ghibu, lucrurile au evoluat, iar Sfatul Ţării a proclamat independenţa Basarabiei.
Au urmat represaliile bolşevicilor, care au început să jefuiască şi să ucidă în Basarabia. În aceste condiţii, Sfatul Ţării a cerut ajutorul Armatei Regale Române, care a trecut Prutul pentru a proteja vieţile şi avutul locuitorilor Basarabiei. Liderii românilor basarabeni erau ameninţaţi direct de către bolşevici.
În aceste condiţii, în 27 martie 1918, în prezenţa prim-ministrului Regatului României, Alexandru Marghiloman, Sfatul Ţării a votat Unirea. Doar trei din cei 135 de deputaţi au votat împotrivă. Basarabia a rămas unită cu România până în vara anului 1940, când teritoriul românesc dintre Prut şi Nistru, împreună cu Bucovina de Nord şi cu Ţinutul Herţa, a fost din nou cotropit de Rusia Sovietică.
