Anual, pe 29 iunie marcăm Ziua Dunării. Evenimentul este sărbătorit în 14 ţări din bazinul fluviului şi înseamnă solidaritate între popoarele care împart acest bun comun, în ciuda diferenţelor de culturi şi istorii, având dorinţa comună de a proteja Dunărea ca resursă naturală preţioasă.
Ziua Dunării marchează semnarea, la Sofia, în Bulgaria, la 29 iunie 1994, a Convenţiei privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (ICPDR). Document ce asigură cooperarea dintre guverne, organizaţii non-guvernamentale, instituţii de cercetare şi industrie, această dată fiind marcată la nivel internaţional la propunerea ţărilor dunărene şi sub auspiciile Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea.
Dunărea izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră (Germania), de unde culege doi afluenţi, Brege şi Brigach, care merg de sub vârful Kandel (1241 m) şi se unesc la Donaueschingen (678 m), în curtea castelului Fürstenberg. Cumpăna apelor urmăreşte, în partea de sud, crestele Munţilor Alpi, Dinarici şi Balcani, care separă bazinul hidrografic al Dunării de bazinele învecinate ale Mariţei, Strumei, Vardarului şi Drinei, iar pe partea de nord, crestele Munţilor Jura, Boemiei şi Carpaţilor îl separă de bazinele Rinului, Elbei, Oderului, Vistulei şi Nistrului. Artera principală a Dunării s-a format la sfârşitul Pliocenului şi începutul Cuaternarului, ca urmare a drenării succesive, în timp, a unor lacuri imense din bazinele Vienei, Panonic şi Pontic, care fuseseră separate din Marea Sarmaţiană ca urmare a ridicării sistemului montan.
Importanţa Dunării, ca linie de demarcaţie şi cale de comunicaţie, este recunoscută din antichitate: de la Regensburg până aproape de vărsare, reprezintă limita septentrională a marelui Imperiu Roman, care a creat pe traseul său numeroase oraşe cetăţi. Pentru multe popoare ale Europei fluviul Dunărea este leagănul existenţei, trecutul şi viitorul, 80 milioane de locuitori ai continentului folosind resursele de apă ale Dunării. Proslăvit şi cântat în operele marilor istorici, compozitori, poeţi şi pictori, în ultimele decenii el a devenit pentru majoritatea europenilor nu numai un simbol al unirii, dar şi un criteriu de înţelegere a responsabilităţii şi securităţii ecologice pentru fiecare din noi şi a generaţiilor viitoare.
Dunărea şi afluenţii ei constituie un sistem ecologic unic, un complex preţios de teritorii naturale. Fluviul serveşte ca sursă de apă potabilă, în agricultură, industrie, pentru producerea energiei electrice, şi în scopuri recreative. Cel mai mare afluent de stânga al fluviului Dunărea este râul Prut, al cărui curs de mijloc şi inferior se găseşte pe teritoriul Republicii Moldova.
Manifestările dedicate acestei zile se desfăşoară în toate statele dunărene, pentru a evidenţia dorinţa acestora de a adopta măsuri şi strategii comune pentru protejarea fluviului Dunărea, atât de fenomene extreme (secetă sau inundaţii), cât şi de poluări accidentale. În acest an, din cauza situaţiei epidemiologice din ţară, precum şi pentru a nu admite apariţia riscului de îmbolnăvire cu COVID-19, nu vor fi organizate evenimente publice consecrate Zilei Dunării.
Dunărea este unul dintre cele mai mari fluvii ale Europei, ce îşi colectează resursele de apă din regiunile Carpaţilor, Alpilor şi Balcanilor. Cu cei 2857 km lungime, Dunărea este al doilea fluviu al Europei, după Volga, şi al treilea ca importanţă economică, după Rin şi Volga. Adesea denumită “marea diagonală a Europei”, Dunărea drenează depresiunile Panonică şi Pontică, ambele înconjurate de masive hercinice, alpine, carpatice, dinarice şi balcanice, traversând în drumul său 13 ţări (Germania, Austria, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova, Ucraina) şi 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad). Are un bazin hidrografic de 805300 km2 . Suprafaţa bazinului ocupă 8% din Europa, ca parte a lumii. Are un bazin aproape simetric, cca 56% din suprafaţă se află situată pe partea stângă a fluviului şi 44% pe dreapta.
