ACTUALITATE

Criza din cadrul Bisericii Catolice în ceea ce priveşte sexualitatea continuă. Mărturiile unui preot catolic homosexual

post-img

Criza actuală din cadrul Bisericii Catolice în ceea ce priveşte sexualitatea merge mai departe de abuz, în interiorul vieţii preoţilor, într-un „dulap” în care sunt blocaţi mii de bărbaţi, relatează publicaţia The New York Times.

Gregory Greiten avea 17 ani când preoţii mai bătrâni au organizat un joc. Era anul 1982 şi Gregory se afla într-o tabără organizată de colegiul romano-catolic care pregătea tinerii să devină preoţi. Liderii i-au întrebat pe adolescenţi ce ar prefera să fie: ars pe 90 % din suprafaţa corpului, paraplegic sau homosexual.

Toţi au răspuns că ar prefera să fie arşi sau paraplegici, în jocul numit ulterior „Jocul Vieţii”. Niciun adolescent nu a îndrăznit să pronunţe cuvântul „homosexual”.

Lecţia învăţată în cadrul jocului a fost memorată. Şapte ani mai târziu, la vârsta de 24 de ani, Preotul Greiten a realizat că este gay şi a dorit să se sinucidă. „Chiar eram gay. A fost ca o condamnare la moarte”, a spus Grieten, acum preot în oraşul Milwaukee din Statele Unite.


S-a hotărât să nu ducă la bun sfârşit planul de a se sinucide şi şi-a confesat situaţia unui coleg de seminar, care, spre surprinderea lui Greiten, i-a mărturisit acelaşi lucru. Pentru el a fost o revelaţie: Erau două persoane care doreau să devină preoţi şi erau homosexuali.

Biserica Catolică se confruntă cu o contradicţie imposibilă. Timp de zeci de ani, liderii bisericeşti au alungat preoţii care admiteau că sunt homosexuali şi au insistat că „tendinţele homosexuale sunt o boală”. Totuşi, mii de preoţi ai Bisericii Catolice sunt gay. Poveştile preoţilor homosexuali sunt necunoscute, ascunse atât lumii exterioare, cât şi în cadrul „dulapului” format.

Mai puţin de zece preoţi din Statele Unite au avut curajul să îşi recunoască orientarea sexuală în mod public. Cu toate acestea, aproximativ 30-40% dintre membrii Bisericii Catolice sunt homosexuali, conform cercetătorilor şi oficialilor bisericeşti. Unii preoţi spun că acest procentaj urcă până la 75%.

Douăzeci şi patru de preoţi şi seminarişti homosexuali din 13 state americane şi-au spus poveştile reporterilor The New York Times în ultimele două luni, povestind despre viaţa din „dulapul Bisericii Catolice”. Majoritatea au cerut să vorbească în mod anonim pentru a nu fi sancţionaţi de superiorii bisericeşti.

Biserica Catolică controlează aproape toată viaţa preoţilor, de la cazare şi asigurări de sănătate până la planuri de pensie. Un preot care îşi exprimă în mod public atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex riscă să piardă toate aceste facilităţi, chiar dacă îşi respectă în continuare jurământul de celibat.

Mediul în care trăiesc preoţii gay a devenit din ce în ce mai periculos. Căderea fostului cardinal Theodore McCarrick, care a fost caterisit pentru că a abuzat sexual copii şi tineri, a dus la creşterea numărului de acuzaţii împotriva conceptului de homosexualitate, considerat responsabil pentru abuzuri.

În săptămâna ce urmează, Papa Francisc va organiza un summit pe tema abuzului sexual şi a homosexualităţii, la care vor participa înalţi bisericeşti din toate colţurile lunii.

Chiar înainte de a-şi da seama că este homosexual, un preot începe să cunoască prevederile „dulapului”, care sunt predate încă din primii ani de seminar. „Niciodată doi, mereu trei. Mergeţi câte trei, niciodată în cuplu. Nu mergeţi doi singuri pe stradă, nu mergeţi doi la film”. Orice prietenie dintre doi bărbaţi este considerată periculoasă, deoarece ar putea deveni ceva sexual, ajungând la stadiul de „prietenie particulară”, aşa cum o numesc preoţii.