Căderea Zidului Berlinului, în noiembrie 1989, avea să fie urmată, 6 luni mai târziu, de o acţiune aproape identică: Podul de Flori de peste Prut. O graniţă s-a prăbuşit simbolic, iar un milion de oameni de pe ambele maluri ale râului au trecut frontiera care i-a despărţit o jumătate de secol. Totul se întâmpla sub privirile nedumerite ale grănicerilor sovietici.
Astăzi se împlinesc 30 de ani de la Podul de flori de peste Prut – unul din evenimentele din 1990 care au pregătit Republica Moldova pentru independenţa de un an mai târziu. În 6 mai 1990, România abia ieşise din totalitarism, iar Basarabia se numea încă Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
Prăbuşirea comunismului era iminentă şi la Chişinău, ceea ce a făcut posibilă naşterea Podului de Flori: o idee a Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, în colaborare cu Asociaţia Culturală Bucureşti-Chişinău şi cu Frontul Popular Moldova.
De-a lungul frontierei de 700 de km de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani – Pererita, Stânca – Costeşti, Iaşi – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albiţa – Leuşeni, Fălciu – Ţiganca, Oancea – Cahul şi Galaţi – Giurgiuleşti.
În acea zi, cetăţenilor din România li s-a permis între orele 13:00 şi 19:00, să treacă Prutul, fără viză. La fel au procedat şi moldovenii. Oamenii au intrat chiar şi în apele Prutului, unde s-au unit în hore. Din amonte au fost aruncate în ape ofrande de flori care au intrat în istorie cu numele de "Podul de Flori". Acesta a fost recreat de atunci de încă două ori: în iunie 1991 şi iulie 2015. Acţiunea s-a transformat apoi în „Podul de cărţi" pentru Basarabia, prin programul „Dă o carte pentr-un frate!".
Înfrăţirea avea să fie consfinţită şi în acte de identitate. Singurele statistici oficiale arătau, la sfârşitul anului 2014, că aproape o jumătate de milion de cetăţeni ai Republicii Moldova îşi redobândiseră cetăţenia română, într-un ritm accelerat după aderarea României la Uniunea Europeană.
onform datelor prezentate de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie din România, din anul 2002 şi până la 30 martie 2018, în total 521.025 de cetăţeni din Republica Moldova au redobândit cetăţenia statului român. La aceştia se adaugă şi românii din regiunea Cernăuţi, unde datele neoficiale.
Chiar dacă scopul reunificării nu a fost atins atunci, momentul Podurilor de flori a reactivat multor oameni conştiinţa faptului că, indiferent de ce parte a Prutului trăiesc, aparţin unui singur neam.
Prăbuşirea comunismului era iminentă şi la Chişinău, ceea ce a făcut posibilă naşterea Podului de Flori: o idee a Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, în colaborare cu Asociaţia Culturală Bucureşti-Chişinău şi cu Frontul Popular Moldova.
De-a lungul frontierei de 700 de km de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani – Pererita, Stânca – Costeşti, Iaşi – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albiţa – Leuşeni, Fălciu – Ţiganca, Oancea – Cahul şi Galaţi – Giurgiuleşti.
În acea zi, cetăţenilor din România li s-a permis între orele 13:00 şi 19:00, să treacă Prutul, fără viză. La fel au procedat şi moldovenii. Oamenii au intrat chiar şi în apele Prutului, unde s-au unit în hore. Din amonte au fost aruncate în ape ofrande de flori care au intrat în istorie cu numele de "Podul de Flori". Acesta a fost recreat de atunci de încă două ori: în iunie 1991 şi iulie 2015. Acţiunea s-a transformat apoi în „Podul de cărţi" pentru Basarabia, prin programul „Dă o carte pentr-un frate!".
Înfrăţirea avea să fie consfinţită şi în acte de identitate. Singurele statistici oficiale arătau, la sfârşitul anului 2014, că aproape o jumătate de milion de cetăţeni ai Republicii Moldova îşi redobândiseră cetăţenia română, într-un ritm accelerat după aderarea României la Uniunea Europeană.
onform datelor prezentate de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie din România, din anul 2002 şi până la 30 martie 2018, în total 521.025 de cetăţeni din Republica Moldova au redobândit cetăţenia statului român. La aceştia se adaugă şi românii din regiunea Cernăuţi, unde datele neoficiale.
Chiar dacă scopul reunificării nu a fost atins atunci, momentul Podurilor de flori a reactivat multor oameni conştiinţa faptului că, indiferent de ce parte a Prutului trăiesc, aparţin unui singur neam.
