ACTUALITATE

VIDEO. COOLTURA Internet şi pandemie. Interviu cu lectorul Constantin Vică

post-img

Am trăit prima pandemie din istoria umanităţii în reţea, timp în care rutinele vieţii noastre au fost normate de platformele digitale. Acolo ne-am întâlnit cu prietenii, acolo am fost la teatru, acolo şi-au făcut copiii şcoala. Ce a însemnat această mutare forţată a noastră, a tuturor, pe internet, l-am intrebat pe Constantin Vică, lector la Facultatea de Filosofie, specialist în etica internetului. Punctul de plecare a fost un articol pe care l-a publicat în Revista de filosofie aplicată.


 

Am constatat-o cu toţii pe pielea noastră că lunile de izolare din timpul pandemiei au adus o accelerare a migrării în online. Vieţile ni le-am petrecut mai mult în lumea digitală. Am văzut partea bună a internetului ca infrastructură care-a unit omenirea, dar am văzut şi limitele lui.

Cazul educaţiei online, un experiment forţat de pandemie, ne-a arătat că nu eram pregătiţi nici psihic, nici tehnologic pentru aşa ceva.

Aplicaţiile pentru cursurile pe internet s-au dovedit ineficiente pentru dialog şi nevoile reale de învăţare ale copiilor.

În plus nu toţi copiii au avut acces la computer, smartphone sau conexiune de internet.

Profesorii şi elevii au vorbit lunile acestea despre rutina alienantă a cursurilor online. Copii care nu-şi aprindeau camerele Web, angoasaţi că trebuie să-şi expună spaţiul privat, profesori care aveau sezatia că vorbesc în vid.

Cel mai probabil, în viitorul apropiat, educaţia va însemna un mix de cursuri online şi pe viu. Iar tehnologia ar trebui îmbunătăţită ca să facă faţă nevoilor de învăţare.

Dacă ne uităm la un viitor şi mai îndepărtat, cu alură SF, ne putem gândi la educaţia în care ne corporalizăm ca personaje în realitatea virtuală.