Radio România Chişinău - 10 ani de la lansare. Despre emoţiile începutului, eforturile consolidării, provocările prezentului şi speranţele viitorului, despre patriotism şi valori naţionale discutăm cu o parte din echipa Radio România Chişinău - Natalia Zaharescu, Mariana Vasilache şi Corneliu Rusnac - jurnalişti, şi Valentin Niculescu, coordonatorul postului, cu jurnaliştii implicaţi în lansarea proiectului Marian Voicu de la Televiziunea Română, Cătălin Gomboş, colegul meu de la Camera Ştirilor, în acei ani corespondent Radio România la Chişinău, şi Vlad Ţurcanu, în urmă cu 10 ani primul redactor şef al Radio Chişinău. De asemenea, împreună cu noi este şi cel care a semnat actul de înfiinţare al noului post de radio, András István Demeter, preşedinte director general al Societăţii Române de Radiodifuziune în acea perioadă. Bună seara tuturor şi bine aţi venit la "Serviciul de noapte"! La mulţi ani, András, pentru onomastică!

András István Demeter: Bună dimineaţa! Mulţumesc frumos pentru urare. Îmi pare bine să ne revedem, reauzim!

Realizator: La 1 Decembrie se împlinesc, spuneam mai devreme, 10 ani de când Radio Chişinău face parte din oferta editorială a Radio România. Să ascultăm cum a început totul.

*

Aici Radio Chişinău. A fost ora 14:00.

Ştiri Radio Chişinău.

Vlad Ţurcanu: Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Vlad Ţurcanu şi am onoarea de a vă transmite salutul echipei Radio Chişinău. Este un moment istoric, acela al naşterii celui mai tânăr membru al familiei Radio România - Radio Chişinău. Pentru prima dată, posturile Radio România emit pe o singură voce şi dau ora exactă dintr-un alt oraş decât Bucureştiul. Preşedintele director general al Societăţii Române de Radiodifuziune, Demeter András István, transmite un mesaj cu această ocazie tuturor ascultătorilor Radio România./denisse

András István Demeter: Este un moment cheie în istoria postului public de radio din România, care îşi nuanţează astfel rolul de serviciu public aflat în slujba ascultătorilor săi. Prezenţa noastră aici este susţinută şi garantată de experienţa şi credibilitatea dobândite pe parcursul celor 83 de ani de existenţă a Radioului public în România şi poate tot atâţia ani de speranţe în privinţa adresabilităţii către cei de peste Prut. Nu întâmplător am ales ca în peisajul mediatic din Moldova să apară chiar de Ziua Naţională a României, ca o reverenţă discretă şi onestă, oferta editorială a unei echipe caracterizată prin asumarea acestor valori, bazate pe respectul faţă de limba română, faţă de cultura şi tradiţia română şi locală, pe informarea echilibrată şi echidistantă a cetăteanului, a omului dornic să cunoască realitatea lumii înconjurătoare. Dorim ca de astăzi Radio Chişinău să fie prezent prin toate mijloacele permise de legislaţie şi de evoluţiile tehnologice în sufletul cât mai multor cetăţeni ai Republicii Moldova ca un radio de proximitate, cu faţa către ascultător şi către viitor, un post prin care oricare dintre noi va putea să afle ce mai fac ai noştri.

*

Realizator: Aţi ascultat cum a început cu totul. Acelea au fost primele minute ale emisiei noului post de radio, un moment emoţionant şi, dincolo de acest moment, cred că sunt multe alte poveşti care merită să fie consemnate: 1 decembrie 2011, ora 14:00. Vă mai amintiţi ce făceaţi atunci, unde eraţi? Domnule Demeter, András, noi eram împreună, împreună cu ceilalţi colegi din Consiliul de Administraţie, la Chişinău. Cum a fost acel moment?

András István Demeter: Acel moment a fost mult mai emoţionant decât acesta, deşi şi acum, retrăind acele momente, reauzind acele vorbe, reauzind acea voce a lui Vlad, pe care, din păcate, nu l-am mai auzit pe postul Radio România Chişinău, vreau să vă spun că m-am emoţionat foarte tare. Vă daţi seama cum erau acele momente atunci când, de Sfântul Andrei din 2011 şi, respectiv, pe 1 decembrie, a fost o noapte grea, dacă îţi aminteşti, Maria, o noapte foarte, foarte grea, care se datora în primul şi în primul rând diferenţelor mari, dintre care aş aminti una singură, dintre cele două ţări, anume faptul că 1 decembrie era zi liberă la noi şi era zi lucrătoare în Republica Moldova, ceea ce a condus la faptul că banca cu care lucram nu a efectuat transferul banilor, deoarece ei s-au gândit că este bine şi după sărbători, or noi aveam o procedură de îndeplinit, o procedură de achiziţie pe bursa Republicii Moldova, trebuia să achiziţionăm pachetul majoritar de acţiuni, astfel încât la ora amiezii să răsune ora exactă, "Aici Radio România Chişinău". Or, în noaptea aceea cred că am încărunţit un pic, adică barba cu siguranţă mi s-a albit deoarece nu şi nu şi nu nu aveam nici o soluţie după o construcţie de peste un deceniu pe care aţi început-o voi, Maria, şi echipa voastră de la Bucureşti împreună cu mulţi parteneri din Republica Moldova. Era cât pe-aci să nu ne bucurăm de nimic. Dar uite că până la urmă insistenţele au înlăturat şi acele obstaculări şi totul a decurs conform planului. Aşa că, dacă pot să spun aşa, după acea ultimă peripeţie, bucuria şi emoţia au fost chiar înzecite.

Realizator: Mulţumesc pentru această plăcută şi emoţionantă reamintire a acelui moment, am trăit împreună toate acele clipe, însă sunt curioasă, pentru ceilalţi invitaţi ai acestei ediţii, cum a fost 1 decembrie 2011, ora 14:00? Pentru Vlad Ţurcanu, tocmai l-am ascultat. Cum a fost, Vlad, pentru tine?

Vlad Ţurcanu: A fost o emoţie continuă, dar nu ne-a fost deloc simplu, pentru că în afară de ceea ce trebuia să facem în emisie, am avut şi un concert în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, pe care l-am prezentat eu şi colega mea Ala Boţan, deci după ce en-am făcut toate emisiunile şi conservele, aşă cum le-am numit noi în redacţie, a trebuit să mergem în piaţă şi să prezentăm acel concert./dstanesc

Deci a fost destul de solicitant, dar din fericire eram deja o echipă rodată, pentru că înainte ca să e lansăm pe 1 decembrie am avut o perioadă de aproximativ o jumătate de an în care ne-am pregătit şi în acea perioadă am lucrat /.../ cum se spune, adică am pregătit diverse emisiuni şi întreaga grilă de emisie locală de la Chişinău astfel încât în acel moment deja pot să spun că eram pregătiţi pentru tot ce urma. Sigur că era o emoţie specială, în primul rând pentru mine, că nu îndrăznesc să vorbesc în numele tuturor, pentru că eu am crescut cu Radio România în perioada tinereţii mele timpurii şi trebuie să spun că atunci când m-am angajat la Radio, prin '92, la radioul naţional din Republica Moldova, am avut o perioadă în care mă trezeam de dimineaţă şi îl ascultam pe regretatul Paul Grigoriu şi nu visam ca vreodată să transmit o corespondenţă la Radio România. Şi s-a întâmplat chiar să fac parte din echipa care a adus Radio România în Republica Moldova, ceea ce trebuie să vă spun că nu m-am aşteptat să se întâmple. A fost, poate, o întâmplare şi îi mulţumesc pe această cale celor doi colegi de la Bucureşti, lui Marian Voicu şi Cătălin Gomboş că m-au găsit într-un moment în care nu aveam un angajament ferm şi când mi-au vorbit despre ceea ce urma să fac nu am mai stat pe gânduri. Sunt asemenea momente în care nu îţi calculezi prea bine paşii pentru că îţi doreşti foarte mult să faci un lucru. Şi foarte repedem, dincolo de faptul că am fraternizat, ne-am simţit unii pe alţii pentru că, mai ales când vine vorba despre oamenii de radio, dar nu doar, de jurnalişti în general, ei se găsesc din priviri şi se înţeleg foarte repede. Asta s-a întâmplat şi în cazul nostru.

Realizator: Mulţumesc mult, Vlad. Uite, sunt curioasă să văd cum a trăit acel moment şi ce făcea pe 1 Decembrie 2011 Marian Voicu, pentru că tocmai l-ai amintit. Marian, erai la Chişinău şi tu, alături de noi.

Marian Voicu: Da - bună seara - eram, Au fost multe nopţi nedormite atunci. Evenimentele s-au succedat cu repeziciune, au fost şi pregătiri intense în ultimele luni pentru că lansarea ar fi trebuit să fie, o planificasem mai din timp, dar până la urmă s-a întâmplă foarte bine de 1 Decembrie, 2 ani mai târziu şi TVR Moldova s-a lansat tot pe 1 Decembrie, şi s-a întâmplat şi în cazul Televiziunii Române, unde, iată, de data asta sunt colegul lui András, atunci eram la radio, acum, iată, Televiziunea Română, şi TVR Moldova s-a lansat cam după aceeaşi logistică, să spunem, şi din punct de vedere legal şî operaţional. Auzindu-l acum, din nou, pe Vlad, atunci, din colecţia minunată de voci, i-am propus lui Vlad - şi acum mă gândesc că are exact vocea necesară pentru a anunţa, poate, la un mment dat, şi unirea Republicii Moldova cu România, este exact tonul alert care ne-ar trebui. Aşa cum aminteai, Maria, au fost mulţi oameni care s-au implicat, mulţi nu sunt aici din motive lesne de înţeles. Consiliul de Administraţie sigur că a fost extrem de important şi cu toţii au ajutat, au fost momente extrem de delicate, pentru că - şi trebuie să spunem acest lucru, Legea 41 a fost şchioapă şi încă este şchioapă, deşi a trecut acum prin Senat şi Camera Deputaţilor; avea un singur punct care deranja în tot acest proces, nu ne permitea să înfiinţăm puncte de lucru în afara României, şi poate că ar trebui îndreptat acest lucru măcar acum. Ar trebui să ne aducem aminte şi de Eugen Tomac, care, din partea Guvernului, a Ministrului de Externe, a fost o piesă foarte importantă...

Realizator: A fost poate cel mai apropiat partener al Radio România în acest proiect, aşa este Marian./amirea/sdm2

Marian Voicu: Şi politicieni din Republica Moldova, pentru că a fost o fereastră de oportunitate unică atunci, atât în România, cât şi în Moldova, pentru că acest proiect, la care toate lumea se gândea de mult, să se întâmple. Fostul primar Dorin Chirtoacă, premierul Filat, de atunci, şi multă-multă lume, care ne-a ajutat. Îmi aduc aminte că am putut obţine denumirea de Radio Chişinău, care trebuia validată de Consiliul Primăriei, pentru că un consilier comunist s-a răzgândit, în cele din urmă, şi a votat pentru. Fiecare moment a fost complicat.

Realizator: Cam aşa se scrie istoria. Cătălin Gomboş, corespondent de război Radio România şi pentru o perioadă corespondent  Radio România la Chişinău. Cum a fost pentru tine, pentru că, într-un fel sau altul, acolo, la un moment dat ai avut două job-uri, nu unul singur?

Cătalin Gomboş: Iar unul dintre joburi l-a preluat acuma Radio Chişinău, cel de corespondent Radio România, este un rol colectiv pe care îl joacă colegii, pe care îi salut şi acum, îmi place, chiar mă amuzam un pic mai devreme că toată lumea zâmbeşte acum, Vlad şi Marian îşi amintesc partea frumoasă, eu îmi amintesc a fost şi foarte mult stres, atunci, pentru că emoţiile erau, într-adevăr, puternice. Lucraserăm noi câteva luni bune împreună, dar a fost, atunci, în preajma lansării, cale de o săptămână, chiar mai mult decât atât, a fost un volum de muncă uriaş, chiar scria Vlad, astăzi, despre partea de muncă de dinainte de a lansa, de fapt spunea într-un interviu că de la bun început ritmul a fost extrem de intens şi unii au plecat, din cei cu care am discutat iniţial, au plecat după numai câteva zile. Pentru cei care au rămas, acea perioadă a lansării a fost şi mai grea decât ritmul obişnuit, pentru că, practic, a trebuit, pe lângă ceea ce făceam fiecare în parte, şi asta însemna cam două joburi acolo - ştiri şi câte o emisiune, de exemplu - să mai pregătim şi rubrici speciale, aşa-numitele "conserve", de care spunea Vlad...

Realizator: O echipă foarte mică. O să o rog pe Mariana, fie să-şi prindă părul, fie să închidă microfonul de la telefon până intră efectiv în direct, pentru că de fiecare dată când se mişcă îl întrerupe pe vorbitor şi apare ea pe imagine. Mă duc acum către Valentin Niculescu. Valentin, pentru tine cum a fost? Cum a fost 1 decembrie 2011, ora 14:00? Tu unde erai? tot la Chişinău, cu noi, sau la Bucureşti?

Valentin Niculescu: Nu. În acel moment eram şi eu la Chişinău.

Realizator: Pregăteai concertul.

Valentin Niculescu: Da. Hai să spun că în acel moment mă ocupam de partea de promovare a acestui proiect, deci eram puţin în exterior, nu eram, nu am fost implicat...

Realizator: Ai început proiectul de la Bucureşti, te-ai ocupat de toată logistica necesară promovării, după care ai venit la Chişinău.

Valentin Niculescu: ...după care am venit la Chişinău, da. Pot să spun că eram uluit de ceva ce nu întâlnisem până atunci la Bucureşti - de această echipă, pe care o descopeream acolo şi care am văzut pentru prima oară că o echipă poate să acţioneze ca o singură persoană. Şi mi-am dat seama atunci ce mult contează să ai un ideal, că nu sunt oameni care sunt chemaţi la un job, sunt uniţi în jurul unei idei. Or, gândul era şi este în continuare compleşitor pentru mine, pentru că şi în acest moment, iată, sunt 10 ani deja, lucrurile se întâmplă fix la fel. Această echipă este sudată, este unită şi faptul că în continuare la 10 ani sunt mulţi din proiectul iniţial spune câte ceva despre ce înseamnă dedicaţia oamenilor de acolo.

Realizator: Pentru că am vorbit despre echipă, hai să vedem şi ceilalţi trei inviaţi, care sunt chiar parte a corpului jurnalistic de la Radio Chişinău în acest moment, este vorba de Natalia, Mariana şi Corneliu. Natalia Zaharescu, unde erai în 1decembrie 2011, ora 14:00?

Natalia Zaharescu: Bună seara, tuturor! Mă bucur foarte mult să vă aud şi să vă văd, pe mulţi dintre voi nu v-am văzut de foarte mult timp şi într-adevăr am fost o echipă, la 1 decembrie 2011, dacă îmi amintesc bine, eram în sala în care se făcea lansarea oficială şi înregistram pentru o relatare, mă pregăteam pentru o relatare în direct, eram în treabă. Şi îmi amintesc foarte bine acel moment emoţionant, când s-a dat ora exactă de la Chişinău./eendrefy/denisse

Realizator: Mulţumesc! Mariana Vasilache, tu unde erai în acel moment?

Mariana Vasilache: Eram în studioul de emisie, bineînţeles, şi au fost nişte zile foarte, foarte încărcate, după cum povestea şi Vlad şi Cătălin. Atunci, îmi amintesc că era o zi de joi, iar până în aceeaşi zi de 1 decembrie 2011 făcusem patru zile - luni, marţi, miercuri, joi - de ediţie specială campania... Noi ne-am plasat cu campania "Află ce mai fac ai noştri", ediţii speciale de emisiuni, interviuri, invitaţi în studiou. Era un program foarte...

Realizator: Alert ritmul.

Mariana Vasilache: Foarte complex.

Realizator: Şi foarte complex şi alert.

Mariana Vasilache: Da, foarte, foarte. Pe lângă echipa de ştiri, atunci făceam echipă eu cu Cătălin şi Vlad cu colega mea, Ala. Mai făceam şi ediţiile acestea speciale cu multă lume, cu multe reportaje, cu multă /.../, cum şi seara concertul. Deci am lucrat, practic, pe trei fronturi, dar noi tot timpul spunem: când este o sărbătoare, Radio lucrează - sau oamenii din Radio - lucrează de două ori mai mult. Atunci cred că am lucrat de trei ori mai mult, nu doar la emisie, nu doar la ştiri, dar şi în acea campanie "Află ce mai fac ai noştri" şi concertul pe care l-am dat seara, de 1 decembrie, când la radio, când la Chişinău. Deja se făcuse o tradiţie să se aprindă lumina de sărbătoare, să răsune colindele în oraşul Chişinău şi Radio Chişinău a dat startul sărbătorilor de iarnă pe 1 decembrie, când ne spunem toţi românii "La mulţi ani!".

Realizator: Corneliu Rusnac, redactor-şef acum la Radio Chişinău, unde erai în 1 decembrie 2011, ora 14:00?

Corneliu Rusnac: Eu am venit la Radio mai târziu decât ceilalţi colegi. Nu sunt de chiar de la 1 decembrie, eu am venit în ianuarie, deci cu o lună mai târziu. Îmi amintesc, deşi avusesem discuţii în prealabil cu Marian, discutasem şi cu Vlad, ne cunoşteam deja cu toţi colegii, cu unii dintre colegi, cum ar fi cu Marian, de exemplu, sau cu Vlad, ne cunoaştem de ani de zile. În acel moment am urmărit de la distanţă cumva lansarea Radio Chişinău şi trebuie să vă spun că acest proiect a fost chiar aşteptat şi urmărit, aşa, cu multă curiozitate în mediile jurnalistice din Republica Moldova. Unii au avut aşteptări mari, alţii erau cumva, cum să spun, din alte medii, poate, decât mediile apropiate, mediile... Sau din presă românească, /.../ să zic, de limbă română. De aici erau cumva mai sceptici faţă de acest proiect. Până la urmă, iată, s-a dovedit un proiect care a rezistat în timp, a rezistat timp de 10 ani, sperăm că va rezista şi pe viitor.

Realizator: Noi ne dorim cel puţin încă 100.

Corneliu Rusnac: Da, sigur. Deci, eu am fost cumva aşa, un martor al evenimentului dintr-o parte, aşa.

Realizator: Mulţumim mult pentru această mărturisire! Aniversăm, iată, 10 ani de când Radio România are ofertă editorială dedicată românilor de peste Prut prin Radio Chişinău. Totul a pornit de la o idee. Cu aproximativ doi ani înainte de momentul lansării, după o scurtă vizită la Chişinău, jurnalista Ruxandra Săraru - pe atunci director de comunicare şi marketing - a venit la mine - în acea perioadă eram preşedinte director general al Societăţii Române de Radio - şi mi-a spus că ar fi extraordinar dacă am reuşi să deschidem un post la Chişinău. Se la o idee şi o discuţie profesională, cu entuziasm şi perseverenţă, a pornit totul. Împreună cu colegii din conducerea Radioului şi cu sprijinul celui care pe atunci coordona activitatea Departementului pentru românii de pretutindeni, Eugen Tomac, am demarat un proiect care avea ca obiectiv final înfiinţarea unui post de radio românesc la Chişinău. În acea perioadă, cei mai apropiaţi colaboratori au fost Marian Voicu de la TVR, Cătălin Gomboş, colegul meu de la camera ştirilor, şi Vlad Ţurcanu, în urmă cu 10 ani, primul redactor-şef al Radio Chişinău./ilixandru/denisse/ 0213121054 sau 0213123644 sunt numerele de telefon la care ne puteţi suna pentru a interveni în direct. Ne puteţi trimite şi mesaje prin intermediul SMS la 0748887766 sau pe paginile de Facebook România Actualităţi şi "Serviciul de noapte cu Maria Ţoghină", unde ne puteţi urmări live.

*

-: Pe 1 decembrie, la Chişinău, un vis se împlineşte. Află ce mai fac ai noştri şi câştigă 300 de euro zilnic. Din 1 decembrie, pe această frecvenţă!

*

Realizator: Acesta a fost primul promo pentru noul post de radio Radio Chişinău, aşa suna acest clip de promovare. Care au fost atunci provocările începutului şi cât de mare a fost satisfacţia momentului în care Radio România a devenit acţionar majoritar la societatea care deţinea postul de radio? András, ai spus deja câte ceva şi totuşi aş vrea să mai detaliem un pic despre provocările începutului.

András István Demeter: Da. Provocările, cum începusem să spun, erau multe şi multiple, dar cred că ceea ce spune Vali, dar până la urmă toţi din fiecare vorbitor răzbate un singur lucru ca mesaj, anume echipa a făcut totul, echipa a reuşit să surmonteze obstacolele care veneau şi veneau şi nu se mai opreau, indiferent că vorbim de cele din siste,...

Realizator: O echipă curajoasă, aş spune eu, privind acum retrospectiv, extrem de curajoasă, atât la Bucureşti cât şi la Chişinău.

András István Demeter: Absolut. Doar pentru simplul fapt că s-au aruncat în acest proiect, fără a şti exact ce consecinţe posibile poate să aibă, şi-au asumat nişte riscuri, pentru că, amintiţi-vă, acum 10 ani eram într-o perioadă mult mai neclară, să spunem aşa, a cotidianului din Republica Moldova din toate punctele de vedere. Or până la urmă, şi faptul şi modul în care acea echipă formată din oameni de radio şi de televiziune, din oameni de presă, m-au primit pe mine, şi asta a fost o dovadă de extraordinară deschidere. Eu am fost primit în acea echipă în anul 2010 cu o rugăminte "Haideţi, domnule preşedinte, să facem ceva, să împlinim, să realizăm, să înfăptuim ceea ce ne dorim", şi am spus "Cum să nu, cu mare drag. Hai să o apucăm de undeva". Nimeni, Maria, hai să fim sinceri, toată lumea credea, dar nimeni nu credea că vom izbuti.

Realizator: Cam aşa era. Cam aşa era, că de fiecare dată când mai făceam un pas, mai ieşeau alte probleme, care trebuiau rezolvate cu multă diplomaţie, cu mult tact. Au fost nenumărate întâlniri, nenumărate discuţii, nenumărate negocieri şi numai identificarea soluţiei juridice a fost cea care ne-a dat o grămadă de bătăi de cap.

András István Demeter: Ceea ce a fost extraordinar a fost, repet, că, până la urmă, toţi ca unul au reuşit să susţină ideea şi adu-ţi aminte, Maria, de lungile, interminabile noastre dezbateri în Consiliul de Administraţie, adu-ţi aminte de faptul că eram într-o perioadă în care toţi membrii Consiliului de Administraţie, practic, conform legii ne întâlneam o dată pe lună,ceea ce nu ne-a permis să rezolvăm toate problemele, să dezbatem toate aspectele, astfel încât să ajungem la un consens cu acela vot minim necesar, care să treacă orice proiect. De aceea am creat un grup de lucru pe acest proiect deosebit de important, poate cel mai important din ultimele decenii al Radio România şi cu toate acestea, cu toate implicările fiecăruia, practic abia-abia am reuşit să trecem, vorba ta, de la rezolvarea unei probleme la identificarea corectă şi rezolvarea următoarei probleme. Dar, până la urmă, aşa cum şi Marian foarte corect a evocat acea perioadă, practic, găsirea şi cooptarea în echipă de către emisarii noştri de la Chişinău, care era Vlad şi ... era prima dată Marian şi Cătălin, pe urmă Vlad şi apoi mai târziu Vali, iar noi, pe astalaltă parte a Prutului, cu partenerii noştri - aţi amintit de Eugen Tomac, dar vi l-aş aduce în atenţie pe Doru Ionescu sau pe Dan Preda sau pe mulţi alţii, care au fost... /denisse

Realizator: Ducu Burloiu pe soluţiile tehnice.

András István Demeter: Da, Ducu Burloiu, exact... care au fost pentru mine, ca un fel de dirijor administrativ al acestui proiect, au fost precum picătura chinezească, adică, chiar dacă aş fi lăsat cândva, pentru o secundă, garda jos, aceşti cerberi niciodată nu m-au lăsat să mă odihnesc. Au spus, "Hai, mergem, continuăm". "Staţi un pic că ne-am împotmolit, staţi un pic să găsesc soluţia". "Uite, am găsit-o, ce părere aveţi? Hai la Consiliu, hai să supunem votului, hai să discutăm, hai să convocăm grupul de lucru". A fost o perioadă care până la urmă ne-a ţinut în priză pe toţi şi cel mai frumos lucru pentru mine, că tot întrebi de 1 decembrie, de 1 decembrie, da, a fost ziua culminantă, dar în acea zi culminantă mi-aduc aminte de un detaliu. Atunci când între evenimentele, marile evenimente de la lansare, de la dezvelirea acelei inscripţii de pe frontispiciu până la recepţia oficială seara, a ambasadorului, care a avut loc în acele alergări, la un moment dat, în hotel unde era recepţia, văd de la etaj de undeva un coleg tânăr, nu mai ştiu cine era, şi eram în clipele acelea în care începea totul şi spun, ce faci colega, unde te duci? Zice, "Mă duc, mă duc să îndrept lumea".

Realizator: Foarte frumos!

András István Demeter: Eu m-am oprit pentru o secundă şi mi-am zis aşa după aceea, mie şi lui: "Ai face bine dacă ai reuşi". El de fapt s-a dus să dirijeze, să anunţe lumea încotro să meargă, dar faptul că noi ne-am propus atunci ca prin Radio Chişinău să îndreptăm lumea şi am reuşit acest lucru, asta mă obligă şi mă onorează să vă spun mulţumesc.

Realizator: O foarte frumoasă metaforă. Vlad Ţurcanu, Marian Voicu, Valentin, Cătălin, aş vrea să vorbim puţin despre pilonii editoriali pe care s-a construit Radio Chişinău, pentru că şi aceasta a fost o etapă destul de importantă în care voi, la Chişinău, aţi fost mult mai implicaţi, pentrucă noi, de la Radio România, n-am putut decât să facem un transfer de valori şi de... cum să spun, de obiective şi în ceea ce priveşte misiunea postului de radio, dar politica editorială s-a construit la Chişinău pentru ascultătorii de la Chişinău, din Republica Moldova. Cine doreşte să vorbească primul în ceea ce priveşte politica editorială? Cătălin, Marian?

Marian Voicu: Păi, am fost cutoţii implicaţi. Eu îmi aduc aminte că atunci când am ajuns în Moldova... Cătălin, era prin ianuarie 2011? Cam aşa, probabil...

Cătălin Gomboş: Cam aşa.

Marian Voicu: Cătălin era corespondent şi tocmai i se inundase apartamentul pe care Radio România i-l punea la dispoziţie în Chişinău, era într-o altă locaţie şi am stat serios de vorbă atunci şi el, cu instinctul reporterului de război, a spus, de ce nu un nou Afganistan sau un nou Irak? Părea atât de neverosimil proiectul atunci, pentru că nu că nu era nimic oficial, toată lumea avea intenţii bune, dar erau un milion de piedici în faţă. Şi ne-am apucat de treabă încet, încet, ... editorială a venit oarecum firesc, pe proiectul sau modelul staţiilor Radio România, cu un mix între grila de ştiri şi grila de programe a unui post cultural, Radio România Cultural, pentru că până la urmă cam pe aici am văzut atunci identitatea Radio România Chişinău şi încet, încet ne-am acomodat în diversele discuţii pe care le-am avut cu voi la Bucureşti privind cum ar trebui să arate postul şi editorial şi ca formulă de organigramă. Toate s-au făcut din mers, toate s-au făcut rapid. Au fost, cred, multe momente în care ne-am gândit cu toţii dacă se va mai naşte copilul până la urmă sau... Până la urmă, a fost născut la termen şi cred că a contat foarte mult entuziasmul şi un pic inconştienţa fiecăruia, pentru că noi ne-am permis lucrul ăsta, nefiind încărcaţi foarte mult de o responsabilitate juridică, administrativă, dar sigur că deciziile importante s-au luat la Bucureşti în Consiliul de Administraţie şi acolo a trebuit să fie totul cântărit mult mai atent./dstanesc/denisse

Realizator: Cătălin, cum a fost partea editorială, care au fost pilonii editoriali pe care s-a construit Radio Chişinău?

Cătălin Gomboş: Am plecat pe partea de ştiri, unde m-am ocupat eu mai mult, de la trei idei, să le zicem, şi derivate din experienţa pe care o avusesem în Republica Moldova, unde deja eram de doi ani, dar şi în România, lucrând la Radio România, şi prima dintre ele, referitor la piaţa din Republica Moldova, cu puţin timp înainte presa fusese foarte divizată şi pe baricade, era ori presă pro comunistă, ori presă anticomunistă, dar în climatul de atunci din Republica Moldova nu putea să fie complet echidistantă. Erau câteva mici excepţii, câteva canale care reuşeau acest lucru prin 2010, să spunem, după care au mai apărut şi altele, dar niciodată, nici până în ziua de astăzi nu sunt foarte multe în Republica Moldova. După care, cea de-a doua de observaţie pe care am făcut-o eu ajutat de prietenii din Republica Moldova privea şi un gen de atitudine a românilor care se duceau către Chişinău de pe poziţii pe care noi le ironizam spunând că sunt paşoptiste. Un pic prea mult patos,'Hai să facem unirea, Hai că sunteţi de-ai noştri, Hai că..',  iar noi ne-am gândit că important este să arătăm că există o calitate, nu o să le spunem noi oamenilor 'trebuie să gândiţi aşa', ci să-i lăsăm singuri să aleagă, iar aici a intervenit experienţa de la Radio România, unde lucram deja destui ani, de echilibru şi echidistanţă. Şi aşa am încercat să abordăm de la bun început şi acea abordare văd că a rămas..

Realizator: Asta era întrebarea mea pentru Valentin şi pentru Corneliu Rusnac, a rămas această abordare? Este în continuare o prioritate a politicii editoriale?

Corneliu Rusnac: Da, da, sigur că a rămas pentru că altfel postul nu ar fi rezistat aceşti 10 ani de zile şi dacă a rezistat a rezistat tocmai datorită acelor principii puse de la bun început la baza acestui post: echidistanţa, corectitudinea, toate, toate valorile deontologice jurnalistice, dar şi acel ton cald cumva care încă mai face deosebit Radio Chişinău în contextul jurnalistic de aici, în peisajul jurnalistic din Republica Moldova. Datorită acestor principii de bază iată că am reuşit în toţi aceşti ani să ne mişcăm înainte şi să ajungem astăzi la această cifră rotundă de 10 ani. Atfel nici nu s-ar fi putut pentru că dacă nu ar fi existat aceste principii pur şi simplu cred că s-ar fi ruinat tot în foarte scurt timp.

Realizator: Valentin?

Valentin Niculescu: Ascultându-l şi pe Marian, ascultându-l şi pe Cătălin şi pe András mă gândeam la emoţiile încercate în acel moment şi peste ce am dat. Vorbea András la un moment dat de inconştienţă. Da, a fost foarte mult entuziasm - şi mie când mi s-a propus "Uite, e asta, asta, asta, te bagi?" Şi am zis "Da". Nimic nu mă pregătea pentru realităţile peste care aveam să dau aici, pentru că, da, a fost o dăruire admirabila a echipei editoriale, cum spuneam, ei au venit să îndeplinească o menire, nu să meargă la un job, dar realitatea poate fi foarte dură şi foarte crudă./amirea/denisse

Adică, proiectul, în momentul ăla, practic, nu avea finanţare! A fost finanţat printr-un proiect... era o finanţare hibridă. În fine, nu... nu e momentul să insist acuma... dar carenţele astea  s-au manifestat din plin; şi am avut un an anul care a fost după lansarea Radio Chişinău, absolut cumplit.

Realizator: Pentru că atunci s-au us la punct mecanuismele de finanţare a postului şi a trebuit să identificăm cele mai potrivite soluţii.

Valentin Niculescu: Sigur că da, dar erau momente când stăteam şi mă... Mi-aduc amite că aveam nişte discuţii cu... Marian, în primul rând, şi cu... pe problemele astea administrative; şi chiar cu András, la Bucureşti /.../, şi spuneam: O să mai emitem mâine? E, şi, uşor-uşor, acea inconştienţă a începtului a fost înlocuită cu încăpăţânare. Pentru că trebuia să reuşim. Adică, nu aveam alternative. Nu eram trimişi acolo ca să punem o bifă şi pe urmă să ne întoarcem cu coada între picioare.

Realizator: Valentin, trebuie, totuşi, să menţionăm că... nu eraţi mulţi acolo. La momentul începutului a fost vorba de doi oameni, Marian Voicu şi Cătălin Gomboş, după aceea, ai fost doar tu. În rest, echipa este formată din jurnalişti de la Radio Chişinău. Doar partea de management, de decizie strategică se află la Bucureşti; dar tot ceea ce ţine de managementul executiv, tot ceea ce ţine de politică editorială se face de acolo, de către echipa Raio Chişinău.

Valentin Niculescu: Absolut, şi, pe undeva, aşa este şi normal. Ăsta este un post al românilor, pentru români, şi este normal ce echipa editorială să fie alcătuită din Basarabia, care ştiu realităţile... şi mentalităţile, mai ales, foarte bine.  Deci, /.../ totul natural, atâta vreme cât totul - şi, din fericire, asta se întâmplă de 10 ani - se respectă standardele deontologice ale Radio România; care, printre altele, prevăd să nu se dea ştiri de gen: c-a mai deraiat un tramvai în Piaţa Marii Adunări Naţionale. /.../

Realizator: Vlad, m-aş înoarce la tine şi sunt curioasă să aflu dacă-ţi mai aminteşti, în acel moment, care erau aşteptările publicului, legat de acest nou post de radio.

Vlad Ţurcanu: Noi am intervenit în... spaţiul audiovizual al Republicii Moldova /.../ într-un mod nu foarte spectaculos. Adică, n-aş vrea să spun pe nesimţite. Dar, în acea perioadă, din pnct de vedere politic, Republica Moldova era într-o fierbere foarte mare, şi noi ne-am orientat /.../ mai curând către un public pe care îl simţeam noi că este al nostru. Şi, la acesta ne-am orientat. Către el am vorbit într-un anumit fel, dar am ţinut foarte mult la standarde, şi mulţi dintre noi deja aveau o experienţă destul de solidă în jurnalism... şi în radio, în mod special. Corneliu Rusnac, de exemplu, chiar dacă a venit mai târziu, a lucrat foarte mulţi ani la BBC. Eu am avut în spate trei ani de Radio Europa Liberă, la Chişinău. Şi experienţele acestea ne-au folosit ca să înţelegem că setăm acest post după nişte parametri şi principii, şi nu acceptăm umătăţile de măsură. Din acest punct de vedere, eu cred că uneori am fost mai drastic, pentru că acesta este stilul meu de lucru în redacţie... Din fericire, a fost... Cătălin şi Marian au fost mai delicaţi uneori, şi... au mai temperat entuziasmul care vene din partea mea... A fost, îmi amintesc, de exeplu, ca o chestiune foarte... simplă, la angajare, Cătălin Gomboş a venit cu trei seturi de... de... principii, sau cum să le numesc... aplicabile tuturor angajaţilor Radio România, şi nimeni n-a făcut rabat de la... de la acele examene pe care a trebuit să le susţină. Eu, la rândul meu...

Realizator: Dacă-mi amintesc corect, în acea perioadă, pentru a fi angajat al Radio România, existau trei probe eliminatorii. Prima probă era cunăasterea limbii române - era eliminatorie -, după aceea, era cunoaşterea Legii 41, legea în baza căreia funcţionăm - era, de asemenea, eliminatorie -, după care mai era proba de dicţie; toate trei erau eliminatorii. După ce tre... Dacă treceai...

Vlad Ţurcanu: Celelalte două erau estul la ştire şi cultură generală.

Realizator: Aşa este.

Vlad Ţurcanu: Plus... limba română. Eu veneam de la Europa Liberă cu nişte reflexe. De exemplu.../sdm2

Natalia poate să confirme acuma, cum mi-a şi reproşat în public, pe jumătate în glumă, cred că în primele zile de lucru împreună, când a venit de la un eveniment, i-am spus că are 15 minute ca să-şi facă textul pentru relatare, pentru că aşa făceam noi la Europa Liberă, nu ne relaxam, făceam repede textul cât impresiile sunt puternice şi după aceea ne căutam inserturile şi celelate, adică vocile. Şi asta a fost şocant, stresant pentru unii colegi mai tineri, dar foarte repede s-au adaptat şi cred că stilul acesta, pe lângă frăţietatea care a dominiat tot timpul acea redacţie, şi mulţi dintre colegi pot să confirme asta, a existat în acelaşi timp şi un anumit tip de duritate în ceea ce priveşte meseria pe care trebuia să ne-o facem. Şi noi spuneam - Asta este Radio România, nu putem să acceptăm jumătăţi de măsură, Radio România aici trebuie să se prezinte într-un anumit fel care să nu trezească critici, şi aşa mai departe.

Realizator: Dar sunt curioasă, ce spuneau oamenii? Natalia, Mariana, voi aţi vorbit în acea perioadă cu potenţialii ascultători ai Radio Chişinău? I-aţi întrebat ce aşteptări au de la Radio Chişinău? Vă mai amintiţi?

Natalia Zaharescu: Eu pot să vă povestesc un singur caz, care, probabil, va spune totul: S-a oprit un ascultător în faţa postului nostru, că avem o clădire micuţă pe care scrie foarte mare Radio Chişinău, ne-a văzut unde suntem şi a zis să nu ne întrerupeţi sportul, după jurnalul de la Radio România. Noi retransmitem principalele jurnale de la Radio România şi sportul. Şi atunci ne-a spus: Eu îl ascult, sunt un ascultător fidel, vă rog frumos să nu-l întrerupeţi! Iată, acesta este un feed-back pe care, probabil, îl aşteaptă toţi jurnaliştii sau orice meserie faci, ca cineva să-ţi aprecieze direct munca. Şi, în primul rând, suntem aşteptaţi şi căutaţi, frecvenţa noastră este căutată pentru Radio România, pentru vocea românească, pentru actualitatea românească, pentru "Teatrul la microfon", care s-a difuzat înainte de "Serviciul de noapte". Şi noi suntem fericiţi că avem în spatele nostru o emisie a Radio România şi colegii noştri care ne susţin.

Realizator: Cum este pentru tine atunci când trebuie să transmiţi pentru Bucureşti, pentru Radio România ceva, pentru că se întâmplă să fiţi solicitaţi?

Maria Vasilache: Da, Maria, ştii, pe data de 1 decembrie 2011, când am intrat în Radio, mi-am dat seama de un lucru, iată că şi tu ai spus că s-a împlinit un vis personal, şi eu atunci mi-am dat seama că şi mie mi s-a împlinit un vis, pentru că atunci când eram liceană şi studentă, ascultam Radio România, ascultam Radio Iaşi, ascultam şi radioul naţional de la noi, pe Vlad Ţurcanu îl ascultam, şi atunci mi-am dat seama, da, că mi s-a îndeplinit un vis, că am lucrat întâi într-o echipă cu Vlad şi după aceea la Radio România. A fost un moment revelatoriu pentru mine.

Realizator: Natalia pentru tine cum a fost? Ţie ce ţi-au spus oamenii? Uite, sunt curioasă familia ce a spus, când a aflat că vei lucra la Radio Chişinău? Dacă îţi deschizi microfonul şi camera, este perfect, Natalia!

Natalia Zaharescu: Da, eu vă aud un pic cu întreruperi. N-auzisem că vă adresaţi mie. Vreau să remarc, să confirm faptul ce spunea anterior Vlad Ţurcanu, ceea ce pentru noi, ca reporteri şi pot să spun eram un tânăr jurnalist atunci, mai puţin acum, era o metodă foarte nouă şi dură şi nu era suficient doar să vii de la eveniment cu ştirea, că trebuia să ai ştirea înainte de a pleca la eveniment, trebuia să ştii unde te duci şi ce vrei să aduci de acolo, foarte exact şi în fiecare dimineaţă trebuia să pui ştirea pe masă înainte de a pleca acolo. Într-adevăr, a fost o şcoală foarte bună, a fost o onoare şi o bucurie pentru noi să-i cunoaştem pe jurnaliştii cei mai buni din Moldova şi din România şi să lucrăm alături de ei./eendrefy/sdm2

Îmi amintesc foarte bine acele şedinţe de redacţie, acele momente când ajungeau relatările noastre în faţa redactorilor şi editorilor, care erau foarte atenţi la fiecare greşeală, la fiecare propoziţie scrisă nu atât de corect, poate, şi îmi amintesc cu colegii din teren de la alte mass media, care spuneau "eu sunt reporter, dar scriu o ştire şi deja treaba redactorului este să facă, să-si facă treaba, să scrie frumos, să scrie corect". Se /.../ mult. La noi fiecare om, fiecare reporter trebuie să ştie să scrie foarte bine şi corect şi clar o ştire.

Realizator: Asta este foarte important.

Natalia Zaharescu: Desigur că să-l prinzi pe ascultător din prima, nu..

Realizator: Aşa este.

Natalia Zaharescu: Am fost foarte riguroşi. Inclusiv acel concurs, prin care am trecut cu toţii, şi tot ce a urmat după ce am fost angajaţi ca parte a acestei echipe până la lansare şi după lansarea postului de radio.

Realizator: Mulţumesc, Natalia. Avem şi mesaje de la ascultători, iată pe SMS. Avem un mesaj de la Maria Faur din Oradea: "La mulţi ani, Radio Chişinău! Mult succes în continuare întregii echipe!" - transmite Maria Faur din Oradea. Adrian Monafu: "Noapte bună tuturor! La mulţi ani, Andrei! La mulţi ani, Andreea! La mulţi ani, Radio Chişinău! La mulţi ani, România! La mulţi ani, români! Felicitări pentru emisiune!" Bogdan Ionuţ: "În afară de Ziua României, nu ştiam eu la facultate, aveam basarabeni, dar noi consideram că sunt români. Aşa că "La mulţi ani!" Ion Aioanei: "Multe salutări! La mulţi ani, Radio Chişinău!" Cristi Horai: "Bună dimineaţa, Radio România Actualităţi! Respect pentru emisiunea dumneavoastră! La mulţi ani celor sărbătoriţi! La mulţi ani, Radio Chişinău! Eu oricând şi oriunde ascult Radio România Actualităţi." Mircea D. Mircea ne scrie: "Poveştile sunt frumoase la radio". Alexandru Techiu ne urează, de asemenea... vă urează, de asemenea, la mulţi ani. Sunt mulţi alţi ascultători care ne urmăresc pe Facebook, sunt ascultători care încearcă să intervină în direct. Trebuie acum să ne oprim pentru că se apropie ştirile orei 1:00. Am pregătit o surpriză muzicală pentru voi, după care ne reîntâlnim imediat după ştirile orei 1:00. Radio România Chişinău - 10 ani de la lansare, sărbătoare Radio România.

(...)/denisse

Realizator: Am revenit în direct. Numerele de telefon la care puteţi să ne sunaţi pentru a interveni în direct sunt 021312 1054 sau 021312 3644, de asemenea mesajele SMS le aşteptăm la 0748 887 766 sau pe paginile de Facebook România Actualităţi şi Serviciul de noapte cu Maria Ţoghină. Continuăm ediţia specială dedicată dublei aniversării: Ziua Naţională şi 10 ani de la lansarea Radio Chişinău. În partea a doua emisiunii aş vrea să discutăm despre provocările prezentului,speranţele viitorului,despre patriotism şi valori naţionale. Invitaţii acestei nopţi sunt în Natalia Zaharescu, Mariana Vasilache, Corneliu Rusnac, jurnalişti, Valentin Niculescu, coordonator Radio Chişinău, de asemnea jurnaliştii implicaţi în lansarea proiectului: Marian Voicu de la TVR, Cătălin Gomboş, colegul meu de la camera ştirilor în acel an corespondent Radio România la Chişinău, şi Vlad Ţurcanu, în urmă cu 10 ani primul redactor şef al Radio Chişinău. Împreună cu noi este şi cel care a semnat actul de înfiinţare al noului post de radio, Demeter András István, preşedinte director general al Societăţii Române de Radiodifuziune în acea perioadă. Domule Demeter, András, cum îmi place să-ţi spun, 1 Decembrie este o dublă sărbătoare pentru toţi românii, din păcate încă sub semnul restricţiilor impuse de pandemia de COVID-19. În calitate de secretar de stat în cadrul Ministerului Culturii, ce mesaj aveţi pentru cei care ne ascultă la această oră, în contextul acestei aniversări de 1 Decembrie?

Demeter András István: În primul rând mă bucur că nu ai tăiat sportul, Maria, şi că am reuşit să ascultăm şi această parte a ştirilor, şi în această seară atât de importantă, zic eu, nu numai pentru noi, ci pentru toată lumea, în al doilea rând, dacă noi, prin voi, ne facem treaba atunci sper ca şi ascultătorii să-şi facă treaba pe viitor la fel de bine, adică să nu-şi reprime interesul înnăscut, primar pentru oferta Radio România şi Radio România Chişinău nu doar în zilele de sărbătoare, ci şi în fiecare zi a cotidianului. Asta îmi doresc eu ca om temporar de radio, om temporar de televiziune ce m-am aflat şi om care m-am reîntors pentru a doua oară în administraţia de stat într-o funcţie de demnitate publică, la fel de trecătoare ca orice altă provocare. Înainte de a merge mai departe poate sau către viitor, aş vrea sa vă mai spun ceva. În acea zi de 1 Decembrie am mai avut un eveniment, un duplex, dacă vă amintiţi, cred că primul din ziua de naştere a Radio România Chişinău şi ceea ce constata eu acum, după 10 ani - Mari m-a pus pe gânduri mai înainte, este că, practic, noi am jucat totul în treia acte: pregătirea, momentul naşterii şi, un al treilea act, care a durat cam atât cât a durat pregătirea efectiv propriu-zisă, care a însemnat practic aşezarea întregului sistem din punct de vedere administrativ, financiar, punctul de vedere a mecanismelor, inclusiv a acelor mici modificări legislative care au fost posibile, deşi erau necesare, şi ar mai fi necesare şi altele dar nu au mai devenit posibile în această materie, deci în tot acest pachet practic foarte puţini au văzut întregul. Toată lumea îşi vedea de treabă, îşi făcea treaba pe editorial, pe marketing, pe management, pe toate componentele, pe dialog, pe construcţie, pe sărirea obstacolelor, dar foarte puţini au avut posibilitatea de a vedea întregul target şi drumul către acesta./amirea

Or, practic, atunci când ne bucuram de acel prim duplex, care pe urmă a devenit o tradiţie şi sper să se păstreze şi acum şi sper să fie un fel de punct de întâlnire şi al viitorului, pentru că, practic, această complementaritate între două posturi, două discursuri editoriale foarte specifice fiecare, Radio România şi, respectiv, Radio Chişinău, au nevoie întotdeauna de aceste întâlniri, indiferent că vorbim de întâlniri pe post, cum sunt duplexurile, sau vorbim de întâlnirile atât de necesare dintre personalul sau dintre jurnalişti, dintre oamenii care fac Radio România. Or, dacă acest lucru rămâne, atunci eu pot să-mi închei speranţele de viitor că nu am trăit degeaba acele perioade tensionate. Mulţumesc.

Realizator: Mulţumesc, András. Pentru că am spus că discutăm un pic şi despre Ziua Naţională, nu doar despre aniversarea Radio Chişinău, ne este din ce în ce mai greu să vorbim despre patriotism şi aş vrea să te întreb, crezi că sentimentele patriotice ar trebui să se regăsească mai mult în actul cultural, în programele educaţionale?

András István Demeter: Da şi nu, totul depinde de măsură. Uite, îţi dau, Maria, un alt exemplu. Foarte multă lume s-ar minuna ce are un ungur cu Republica Moldova, de ce am îmbrăţişat această idee, ce caut eu neapărat în această ecuaţie...

Realizator: Să ştii că eu am avut o emoţie atunci când ţi-am prezentat proiectul, pentru că m-am gândit că s-ar putea să nu se mai împlinească.

András István Demeter: Vezi, pe de o parte, ăsta mi-era jobul, asta era treaba mea, pe de altă parte, dacă se poate, am o înţelegere şi mai nuanţată asupra acestei nevoie de pe ambele maluri ale Prutului tocmai pentru că şi eu, la rândul meu, sunt o picătură ruptă dintr-o cultură de dincolo şi de dincoace de graniţele ţării noastre. În acest sens, în toată experiemnţa mea de câteva decenii, aproape trei decenii de muncă în zona interferenţelor culturale, a mediei ş.a.m.d., mă duce la unul din criteriile de bază, până la urmă, ale esteticii ca materie. Anume, una din aceste criterii de bază se numeşte măsura. Dacă, practic, ai măsură în toate, atunci din nimic nu vei face prea mult. Şi vreau să spun în încheiere că, practic, trăim o perioadă a naţionalismului, mai mult sau mai puţin exacerbat. Dar, dacă gândim într-un naţionalism cu măsură, atunci acela este un motor al oricărei societăţi, a fost şi va rămâne asta.

Realizator: Mulţumesc, András. Sunt curioasă cum se simte această perioadă a naţionalismului la Chişinău. Vlad Ţurcanu?

Vlad Ţurcanu: Dacă vorbim de radio, pentru noi era important, aceia care simţim româneşte, ca acest element cultural să fie prezent în spaţiul informaţional al Republicii Moldova, pentru că şi în această privinţă şi în altele există în anumite medii culturale, între cetăţeni să spunem,o anumită frustrare că n-avem ceea ce au românii din România şi, din acest punct de vedere, lucrurile s-au rezolvat, deci pot să spun că ne-am liniştit, oricând deschizi difuzorul în maşină şi asculţi Radio România, ceea ce pentru mine înseamnă ceva. Poate nu pentru toată lumea, cu siguranţă nu pentru toată lumea, pentru că ştiţi că la Chişinău lucrurile sunt complicate, sunt perioade în care patriotismul parcă iese la suprafaţă, după aceea intervin perioade mai puţin faste din punct de vedere politic pentru aşa ceva, dar aceia care urmărim modul în care se dezvoltă societatea, care avem o responsabilitate profesională, dacă vreţi, nu ar trebui să ne luăm după aceste perioade mai puţin faste. Ceea ce se întâmplă în momentul de faţă la Chişinău nu este nimic deosebit faţă de alte perioade./dstanesc

Pur şi simplu s-ar putea ca acum urgenţe să fie altele, priorităţile politice să fie altele, legate de exemplu de lupta împotriva corupţiei şi aşa mai departe, dar nicăieri nu a dispărut sentimentul românesc pe care îl are o bună parte a populaţiei doar că poate lucrurile sunt înţelese şi interpretate diferit. Ce mi-aş dori eu este ca şi statul român şi statul Republica Moldova să aibă grijă la aceste aspecte şi mai ales să funcţioneze într-un mod organizat, nu doar cu ocazia unor sărbători sau pentru că se produce exemplu o întâlnire între preşedinţii Republicii Moldova şi României, o abordare puţin mai aplicată mi-aş dori, nu ştiu dacă este posibil. Cu siguranţă însă că aceste relaţii mediatice ele ajută la îndepărtarea unor obstacole şi a unor rămăşiţe din trecutul nostru în care nu am putut comunica poate în aceeaşi măsură în care putem astăzi.

Realizator: Mulţumesc! Cătălin Gomboş, cred că în ceea ce priveşte întrebarea iniţială şi anume: dacă ar trebui ca sentimentele patriotice să se regăsească mai mult în actul cultural, în programele educaţionale... Cred că ar fi interesant răspunsul tău, având în vedere experienţa ta de corespondent de război.

Cătălin Gomboş: Da. E nuanţat şi pentru mine răspunsul aici, pentru că prima mea reacţie este una de respingere din cauza exceselor care s-au făcut şi se fac în continuare, mai ales în această perioadă, nu doar în România, ci în întreaga lume, pentru că deja naţionalismul cam ia faţa patriotismului, naţionalismul a început să se confunde cu patriotismul şi eu cred că cele mai importante sunt valorile universale, cele care stau, de exemplu, la baza Uniunii Europene, şi ar trebui să ne ferim de aceste excese şi chiar şi din punct de vedere al patriotismului, mai întâi cred că ar trebui să trecem printr-un proces de reflecţie, ca să ne dăm seama unde suntem şi să renunţăm de exemplu la anumite mituri care ne-au fost date cu pipeta, cu manualul din clasa I până în clasa a VIII-a şi aşa mai departe. Pe de altă, parte, gândindu-mă şi la ce a spus Vlad, înţeleg şi necesitatea patriotismului şi am înţeles-o, în primul rând, la Chişinău, unde chiar am întâlnit oameni... Pentru că aici... Noi luăm în România totul de-a buna, suntem în România, vorbim limba română că asta este şi nimeni nu ne contestă, de exemplu, statutul de român sau de cetăţeni ai României. A fost mult mai complicat în Republica Moldova. Este un proces care, după părerea mea, nu s-a încheiat, chiar dacă au trecut 30 de ani de la renaşterea /.../, este în desfăşurare, şi sunt oameni acolo, am cunoscuţi, sunt chiar şi printre cei cu care discutăm acum, dar nu o să nominalizez, oameni pentru care chiar contează foarte mult aceste aspecte, oameni care atunci când zic "Eminescu", de exemplu, simt lucrul pe care manualele ne spun nouă care trebuie să îl simţim, dar prea puţini o mai facem din cauza excesului. Pe partea cealaltă a lipsit acest exces, a lipsit cu totul Eminescu o bună perioadă şi atunci este de înţeles. Deci, din nou, exact cum a zis şi András, foarte important este echilibrul, foarte importantă este măsura. Trebuie făcut totul cum trebuie. Şi o formă de patriotism, de exemplu, din punctul meu de vedere, este să vorbeşti o română corectă. Nu trebuie să te baţi cu pumnul în piept că "ţărişoara mea", în stil caragialesc, pur şi simplu să foloseşti, nu ştiu, prepoziţia în acuzativ.

Realizator: Peste doar 24 de ore, de Ziua Naţională, Radio România Chişinău sărbătoreşte 10 ani de existenţă. Corneliu Rusnac, Valentin Niculescu, am vorbit despre începuturile Radio Chişinău... Care sunt însă provocările prezentului? Cum vedeţi voi prezentul Radio Chişinău?

Corneliu Rusnac: Dacă îmi permiteţi...

Realizator: Te rog, Corneliu!

Corneliu Rusnac: O să încep eu. Provocările sunt multiple./ilixandru

Cred că Radio Chişinău, în formula în care a fost lansat şi-a ajuns nu ştiu dacă potenţialul maxim, pentru că sigur că mai sunt multe lucruri de făcut, mai e teren mult de activitate, dar ar trebui să ne gândim probabil şi la viitor sau la lucrurile, la provocările care au apărut între timp. Postul, cum spuneam şi în prima parte a emisiunii, a fost gândit ca unul care are principiile sale bine definite încă de la de la început. Pe parcurs, iată, însă, şi lumea din jurul nostru s-a modificat: am avut anul 2014, am avut invazia Rusiei în Crimeea, am avut Donbasul, s-a acutizat războiul hibrid din regiunea în care trăim şi toate lucrurile astea nu pot fi ignorate, pentru că şi noi, mass media, în general, şi Radio Chişinău în particular este expusă acestor provocări, acestui război hibrid, întâi de toate, pe care îl avem în regiunea Mării Negre. Suntem poate mai vulnerabili sau am putea fi mai vulnerabili dacă nu vom lua măsurile necesare. Deci suntem ... Şi sigur că aceste valori, care au fost puse la baza Radio Chişinău încă de la începuturi, ne fac să rezistăm să facem faţă acestor provocări care, iată, au apărut între timp. Poate aş vrea să mai spun încă o chestie, poate... sau ar trebui să precizez că Radio Chişinău astăzi nu înseamnă doar emisia on air, doar ceea ce se aude pe FM, mai înseamnă şi un site - radiochisinau.md - mai înseamnă şi pagina de Facebook, pentru că nu poţi ignora aceste aspecte ale presei din prezent, ale oricărei mass media şi eu cred că pe viitor va trebui să punem accent tocmai pe dezvoltarea acestor aspecte multimedia, ca să reuşim să rezistăm şi să facem faţă provocărilor despre care am vorbit puţin mai înainte.

Realizator: Valentin.

Valentin Niculescu: Aş veni puţin în completarea celor spuse de Cătălin, la care de altfel subscriu cu totul, apropo de patriotism. Da, cum spunea şi Cătălin, noi în România luăm, cum se spune, în română de acum "for granted" faptul că suntem români, da, da, da. Păi DOOM-ul cred că următoarea va băga şi asta în... se va băga şi exporesia asta în DOOM, în viitoarea ediţie. Deci noi le  considerăm ca fiind de la sine înţelese, nimeni nu ne contestă faptul că suntem români, că vorbim limba română, că... Ei, patriotismul, da, trebuie făcut cu măsură şi trebuiesc identificate anume acele butoane pe care trebuie apăsat ca să se potenţeze un patriotism benefic pentru o naţie, pentru că în Republica Moldova au fost 200 de ani, mă rog, evident fără perioada interbelică, în care s-au născut nişte zombi culturali lingvistici şi pe care, dintre care eu cel mai periculos l-aş identificat ca cel de limbă moldovenească şi naţiune moldovene. Or dacă te vei... când vei alege să te baţi cu tot frontul şi fac o mică paranteză - la ora actuală, la 30 de ani după câştigarea independenţei, vorbim de circa 60 de posturi de radio în Republica Moldova, din care jumătate au emisie în limba rusă, iar cealaltă jumătate emisie mixtă, cu excepţia unui singur alt post de radio în afară de noi, dar care dă muzică. Deci asta este realitatea. Iar noi suntem singuri aici şi atunci nu putem să ne batem cu toţi, dar trebuie, într-adevăr, să ne găsim matca, iar bătălia pe care o desfăşurăm în momentul ăsta, şi la propriu şi la figurat, este pentru limba română, pentru că în momentul în care toată lumea va accepta sau cea mai mare parte va accepta că se vorbeşte în limba română şi valorile ei ne unesc, atunci lupta este câştigată. Putem să spunem că începem să vedem sfârşitul acestei lupte, că începem să îl vedem. Va mai dura, dar pe aicea este problema în momentul ăsta./denisse

Realizator: Marian Voicu, tu cunoşti foarte bine ceea ce se întâmplă la Chişinău şi eşti specializat şi în problemele pe care le-a amintit şi Cătălin, legate de câmpul informaţional şi de ceea ce se întâmplă în acea regiune. Cum vezi tu lucrurile?

Marian Voicu: Păi, toată lumea are dreptate. Situaţia este...

Realizator: Complexă, ştim.

Marian Voicu: ...complexă şi are multe aspecte. Eu îmi aduc aminte că atunci când dădeam interviurile pentru angajare la Radio Chişinău, Radio România Chişinău, o colegă - mi-a devenit colegă - la finalul interviului mi-a spus: Dar, dumneavoastră ştiţi ce ne-a făcut nouă jandarmul român? Şi eu, atunci, am îngheţat, pentru că ştiam toate aceste poveşti, dar colega noastră chiar era foarte serioasă. Este complicat să vorbeşti de patriotism la Chişinău sau să te duci acolo fluturând Tricolorul, înseamnă că eşti deja din altă epocă. Patriotismul care a care a făcut victime, precum este Iurie Roşca, de exemplu, este greu după Iurie Roşca să vii să mai fluturi Tricolorul pe oricare dintre malurile Prutului. Generaţia excepţională care i-a avut în frunte pe Vieru, pe Ion Ungureanu, şi aşa mai departe, din păcate s-a stins. Mai sunt oameni admirabili din acea generaţie, din păcate însă sunt, în acest moment mesajul lor este inadecvat, pentru că, aşa cum spunea şi Corneliu Rusnac, bătălia este să dăm cu totul şi cu totul alţi termeni acum, nu este suficient să fluturi Tricolorul, Radio Chişinău, de exemplu, este o staţie care merită, în care merită investit, sunt oameni excepţionali acolo, sunt oameni care au o experienţă de radio formidabilă şi am mai spus asta, jurnalismul radio este cu totul şi cu totul special, toată lumea, dacă vrea să facă presă, vrea să lucreze în televiziune, să prezinte ştirile, să fie Andreea Esca, puţini sunt cei care îşi asumă discreţia acestei meserii şi la Radio România Chişinău sunt oameni excepţionali. Cred că este momentul, în acest context complicat geopolitic în care în urmă cu 6-7 ani era cât pe ce să ne învecinăm cu Rusia, ca Radio România să vadă în Radio Chişinău, ca Televiziunea Română să vadă în TVR Moldova nişte staţii în care chiar merită investit, nu din raţiuni unioniste, şi aşa mai departe, nu, nici pe departe aşa ceva! Este pur şi simplu un context în care, pe care şi înaintaşii noştri l-au gândit, nu întâmplător Radio Basarabia a fost prima staţie regională, înfiinţată de Radio România. Cred că dacă ne facem bine treaba şi dacă vorbim o limbă română curată - cum spunea Cătălin - şi dacă ştim cu adevărat cine a fost Eminescu, fără să ne gândim la el doar în anumite zile festive, este minunat! Din punctul ăsta de vedere, prietenii noştri din Basarabia ne dau de multe ori lecţii nouă, celor de aici.

Realizator: Mulţumesc, Marian. Ascultaţi Radio România Actualităţi, revenim în câteva momente!

(...)/eendrefy/sdm2

Realizator: "Să fii român de 10", o piesă în prima audiţie interpretată de copiii din grupul 'Sunetul Muzicii', o piesă compusă de Dani Constantin, este una din cele 10 melodii incluse pe CD-ul de autor care va fi lansat la începutul lunii decembrie, este primul CD din cariera de compozitor a lui Dani Constantin. Ne întoarcem la dialogul nostru. Într-adevăr, să fim cu toţii români, să fim cu toţii oameni de nota 10 e oarecum o reformulare a proverbului că omul sfinţeşte locul, să facem ceea ce putem şi cât putem de bine acolo unde suntem într-un anumit moment şi cred că asta am făcut fiecare dintre noi atunci când ne gândim la proiectul Radio România Chişinău. Sunt curioasă care este acum atmosfera la Radio Chişinău şi ce surprize are echipa Radio Chişinău pentru publicul care ascultă Radio Chişinău. Valentin, ce aţi pregătit pentru ascultători cu prilejul acestei aniversări?

Valentin Niculescu: Cred că aici cel mai bine ar putea să vorbească colegii mei din editorial, nu vreau să mă substitui lor. Sigur că noi ca în fiecare an, deşi nu mai este o surpriză, dar eu spun că este o normalitate, vom retransmite cele mai importante momente din România şi de peste glob, a manifestărilor care se întâmplă cu ocazia zilei de 1 decembrie şi în acest fel, pentru că ăsta este scopul final, românii din Basarabia să fie conectaţi la realităţile româneşti, ca să spun aşa, din România şi de oriunde de pe glob, cum spuneam.

Realizator: Hai să vedem ce au pregătit Mariana, Natalia! Mariana? - dacă ne mai auzi, dacă mai eşti pe recepţie? Natalia? Dacă nu, Corneliu?

Corneliu Rusnac: Da, o să intervin eu. Păi ce avem, avem un interviu cu - cred că e o chestie tradiţională deja, avem un interviu cu Excelenta sa ambasadorul României la Chişinău, Daniel Ioniţă, de fapt în fiecare an de 1 Decembrie difuzăm sau avem o ediţie specială cu ambasadorul României aici, în Republica Moldova, în care încercăm să facem nişte totaluri ale anului care, iată, se apropie de sfârşit. Sigur, în afară de asta vom vorbi şi despre cei 10 ani ai Radio Chişinău, este important, iarăşi, să revenim în aceeaşi măsură astfel încât să nu eclipsăm nici Ziua Naţională a României; vom vorbi, seara vom avea o emisiune realizată de colega noastră Maria Mocanu cu invitaţii ei - Maria Mocanu realizează o emisiune de folclor, de tradiţii, se numeşte "Dor de izvor românesc", şi ea va face o emisiune în care va vorbi despre ce a însemnat Radio România în perioada sovietică pentru cei care îl ascultau atunci. Iarăşi, vom difuza interviuri, reportaje cu ce înseamnă Radio Chişinău. Cam asta ar fi, cred, mă gândesc, dacă vom reuşi să le difuzăm pe toate. Vom avea şi un interviu şi cu ambasadorul României din 2011 la Chişinău, Excelenţa Sa Marius Lazurca, care acum este ambasador în Mexic, şi care ne va vorbi şi el despre impresiile sale de la 1 Decembrie 2011, atunci când a fost lansat Radio Chişinău. Cam astea sunt!

Realizator: Natalia, Mariana, voi aveţi ceva pregătit?

Mariana Vasilache: De obicei, toate emisiunile noastre de 1 Decembrie se pliază pe această sărbătoare, care este dublă pentru noi, pentru Radio Chişinău şi pentru toţi românii de pretutindeni nu doar din Republica Moldova. Dacă acest post de radio, în general, dacă Radioul românesc de la înfinţarea sa din 1929 a fost un liant pentru toate provinciile româneşti care s-au unit în 1918,  după ocupaţia din 1940, cum a spus şi colegul meu Corneliu Rusnac, că doamna Mocanu pregăteşte o emisiune despre ce a însemnat Radio România după '40./amirea/sdm2/ Pentru păstrarea spiritului românesc în acea RSSM, Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, pentru că, iată, acea sârmă ghimpată era trecută de undele radio şi a însemnat foarte mult... De exemplu, ne povesteau compozitorii, cântăreţii care nu studiau la Conservator folclorul, nu studiau instrumentele populare, erau cu urechea pe Radio România să asculte cum să orchestreze, să facă orchestraţia la un cântec sau să înveţe versurile sau la cântecele autentice, la folclorul românesc, de aici a fost învăţat, de la Radio România, de la undele care au trecut... Asta a însemnat pentru... Nu mai zic de rostirea românească corectă, chiar regretatul Vlad Pohilă ne povestea cum îi învăţa profesoara lor de la şcoală din sat să recite frumos o poezie, dar era o rusoaică şi spunea, "Ascultaţi, măi, moment poetic la Radio România" ca să recite frumos. Radio România a însemnat păstrarea spiritului românesc în Basarabia şi după ocupaţia sovietică. Iar acum, noi avem misiunea, pe lângă faptul că trebuie să informăm corect, aşa cum este misiunea unui jurnalist, să mai transmitem şi valorile europene, pentru că aşa este tendinţa majorităţii în Republica Moldova, vor în UE...

Realizator: Acolo vom fi cu toţii împreună, nu vom mai fi separaţi.

Mariana Vasilache: Da, şi cetăţenia românească pe care au redobândit-o mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova asta înseamnă, să mergem spre Europa. Chiar dacă unele sondaje spun un procent sau altul de unionişti, totuşi acest paşaport românesc, acest buletin de identitate românesc pe care l-au luat cetăţenii din Republica Moldova vorbeşte mult, că vor să meargă la studii mai bune în România, în Europa, că vor... nu ştiu, să beneficieze de un tratament medical sau alte lucruri pe care ni le oferă această cetăţenie. Şi ziceam de valorile europene pe care eu aşa le simt, că postul nostru de radio trebuie să le transmită în continuare, încet, să le facem prin emisiunile de analiză, de informare, de actualitate. Iată, Natalia are o emisiune despre procesele democratice care au loc la noi, în Republica Moldova. Colega mea Cristina are o emisiune despre procesele integraţioniste şi de apropiere ale Republicii Moldova de UE. Eu aşa văd misiunea noastră, a Radio România Chişinău.

Realizator: În prezent. Natalia, cât de mult te simţi parte a echipei Radio România, cum colaborezi cu colegii de la Bucureşti?

Natalia Zaharescu: Mă simt parte a echipei, inclusiv din punctul de vedere al faptului că sunt aici, la Radio Chişinău, chiar de la început. Cu colegii de la Bucureşti, iată, cu anticipare, vom avea mâine o discuţie la Radio Chişinău, în cadrul acelei emisiuni "Nodul gordian" de care vorbea Mariana. Cătălin Gomboş de la Bucureşti şi Vlad Ţuircanu de aici, de la Chişinău, vom discuta despre 10 ani de Radio Chişinău, iar în acest context, desigur, vom extinde tema discuţiei şi asupra importanţei unei prese corecte, unui jurnalism echidistant pentru democraţia unui stat şi pentru sănătatea democratică a unei populaţii, a unei societăţi, a unei comunităţi. Vorbeam despre aceste provocări care stau în faţa noastră./dstanesc

Noi, ca jurnalişti de ştiri, avem poate, pe de-o parte, privilegiul de a beneficia în această perioadă de foarte multe informaţii, informaţiile vin de peste tot, dar avem şi această responsabilitate de a alege foarte atent care informaţie este într-adevăr valoroasă şi cu valoare de ştire şi care sunt doar nişte acuzaţii între nişte actori, care poate vor să distragă atenţia de la ceva foarte important. Asta e iarăşi o provocare care ne stă în faţă în fiecare zi, având acele buletine de ştiri la fiecare oră, iar pe site se plasează şi mai des informaţiile, astfel încât iarăşi revenim la pricipiul rigurozităţii pe care vrem să îl aplicăm în activitatea noastră de zi cu zi. Am văzut că, iată, pandemia a scos la iveală o lipsă, totuşi, de încredere a societăţii în stat, dar şi în presă, totodată, pentru că presa a transmis informaţii legate şi de acele măsuri de protecţie în care multă lume nu crede. Astfel, că noi avem, iată, şi misiunea de a recăpăta această încredere, inclusiv prin faptul că explicăm, explicăm oamenilor aceste actualităţi, aceste realităţi. Mai vreau doar să spun o idee. Avem, într-adevăr, multă presă aici, la Chişinău, multe posturi de televiziune; în fiecare seară vedem că se înghesuie mulţi comentatori, analişti, politicieni să meargă acolo, iar la radio - şi am auzit asta de la cineva care ne ascultă - au ocazia să asculte mai pe îndelete, poate mai molcom un pic, dar să înţeleagă atunci când aducem un om, un expert în studio, să înţeleagă mai clar despre ce e vorba şi să nu rămână doar cu acele acuzaţii pe care şi le fac unii altora şi să rămână doar cu această senzaţie, dar vrem să credem că lămurim ceva mai clar lucrurile.

Realizator: Mulţumesc, Natalia! Mai avem mesaje de la ascultători. Iată, Marcel ne scrie: "La mulţi ani, România! Salutare din Republica Moldova! La mulţi ani, Radio Chişinău!", "La mulţi ani, Radio România Actualităţi! La mulţi ani, România!", semnează Varvara din Cluj. Niţu Ioţa ne scrie: "Bună dimineaţa! La mulţi ani!". Alin Lăcătiş. Asta este bună pentru... Este un mesaj cu o întrebare: "S-a gândit Radio România să deschidă studiouri teritoriale în diaspora, unde există o mare comunitate de români, pentru ca cei stabiliţi de acolo sau copiii lor să nu piardă legătura cu ţara?". Tot timpul am căutat să găsim soluţii pentru a ajunge şi în diaspora şi sperăm, prin parteneriate cu posturile de radio de acolo, să ajungem la Românii stabiliţi peste hotare. Vasile Tărăbuţă ne-a mai scris: "Aşa-i iubirea, rupe îngrădirea  şi tot ce-i sărut nu ştie de Prut" - sunt versurile lui Grigore Vieru. Îi mulţumim pentru acest mesaj special. Mă întorc la Valentin Niculescu. Valentin, mai avem câteva minute din această emisiune şi, sigur, aş vrea ca fiecare dintre invitaţi să ne spună, aşa, ca o concluzie ce proiecte de viitor au, dar nu înainte de a acorda câteva minute prezentării echipei Radio Chişinău, pentru că aşa trebuie să fie la un ceas aniversar, să ştie toată lumea din cine este compusă această echipă care are un suflet atât de mare.

Valentin Niculescu: Da, este este foarte greu pentru mine să vorbesc despre fiecare, individual, pentru că ei sunt o echipă, sunt o voce unică, practic. Sunt puţini, sunt extrem de puţini, foarte inimoşi. Ar trebui să fim mult mai mulţi, ca să ne putem face, aşa cum s-a dorit la începutul lansării acestui post, misiunea. Sunt oameni care se autodepăşesc în fiece moment şi oameni cărora nu pot decât să le mulţumesc că există şi că am avut ocazia să îi cunosc. Aşa, o înşiruire de nume, ar spune mai mult sau mai puţin ascultătorilor. Dar ei sunt Radio Chişinău. Oricine ascultă, ascultă echipa. Îl ascultă pe fiecare în parte./ilixandru

Realizator: Hai măcar să spunem numărul! Câţi oameni formează în acest moment Radio Chişinău, postul?

Valentin Niculescu: Cu totul şi cu totul, sunt 28 de angajaţi, din care hai să spun 60% sunt corpul editorial al acestui post. Dar noi avem nişte particularităţi, adică sunt oameni care nu sunt jurnalişti prin profesie, dar care realizează emisiuni. Poate cel mai bun exemplu este Victor Buruiană, care este inginerul şef al postului, dar care totodată este şi cântăreţ, şi compozitor, şi interpret şi realizează două din emisiunile muzicale ale postului, deci de divertisment, extrem-extrem de îndrăgite. Deci ăsta este doar un exemplu. Deci oamenii au un soi de multitasking, aşa, la noi, creat pe de-o parte prin necesitate, pentru că astea au fost condiţiile şi resursele pe care le-am avut la dispoziţie, dar uite este un caz fericit că se întâmplă aşa. Dar aş vrea să vorbesc poate acuma, dacă am depăşit puţin treaba cu echipa, despre surprizele pe care avem noi de gând să le facem ascultătorilor şi pe care ne dorim să le putem face. Una ar fi oficializarea acestui Radio România Chişinău, despre care... care mă doare de vreo zece ani încoace, faptul că în denumirea postului cu care este înregistrat aici lipseşte cuvântul magic: România. Altfel, Radio Chişinău este un post din Chişinău şi de foarte multe ori, din păcate, confundat cu un post afiliat Radio Moldova, ceea ce nu e nimic mai fals. No offence, Vlad, în calitatea ta viitoare, dar este o realitate. Postul acesta are o identitate specifică şi ea nu trebuie confundată. Una e una, alta e alta. Cele două identităţi, la un moment dat, dacă există suficientă viziune în sensul ăsta, dar Radio România este Radio România, or el trebuie identificat ca atare. Deci asta este una. Mai avem de gând ca anul următor să întreprindem aceste demersuri pentru oficializarea acestei denumiri şi împlinirea, totodată, a unui vis.

Realizator:  La noi, la Bucureşti, problema este rezolvată încă de atunci, pentru că la noi toate studiourile componente se numesc Radio România Târgu Mureş, Radio România Cluj, radio România Chişinău...

Valentin Niculescu: Da, cunosc care au fost considerentele pentru care s-a luat această decizie la momentul respectiv, /.../ numire Radio Chişinău, dar cum spunea şi Cornel, cum spuneau şi mai mulţi din antevorbitori, lucrurile evoluează. Noi nu trebuie să ne permitem să ratăm ferestre de oportunitate. În momentul acesta, este o fereastră de oportunitate când, sper eu, nu doar aparent, clasa politică locală nu mai este deranjată şi nu mai anatemizează atât de mult cuvântul de România sau ideea de România, din contră, ceea ce este un factor pozitiv, şi atunci ne putem câştiga acest drept. Nu văd, bunăoară, de ce TVR se poate numi TVR, care până la urmă ştie toată lumea ce înseamnă, Televiziunea Română, şi noi nu ne putem numi Radio România Chişinău, evident. Nu există niciun motiv. Şi atunci se va şti clar: când intră pe frecvenţa noastră, nu, este Radio România, iar ăsta este un lucru la care personal ţin foarte mult şi vreau să ofer această satisfacţie tuturor colegilor mei.

Realizator: Alte proiecte de viitor.

Valentin Niculescu: Un altul ar fi extinderea adresabilităţii postului, prin achiziţionarea de noi frecvenţe. Am mai avut, de-a lungul timpului, câteva oportunităţi, care din păcate, din motive care, mă rog, nu este momentul să le discutăm aici, dar le-am ratat. Nu este cazul să le mai ratăm în continuare, pentru că părerea mea, cel puţin, şi a colegilor, care ne-am înhămat la acest car, este că domnule, dacă am intrat în luptă, intrăm să o câştigăm, nu să facm figuraţie./denisse

Or, atunci, când te arunci într-o luptă este bine să vii cu ceva mai mult decât cu pietre sau cu vorbe. Să vii măcar cu nişte arme la fel de potente ca ale părţii adverse. Or, vă spuneam într-o intervenţie anterioară care este realitatea: 60 de posturi, cu 50% emisie în limba rusă şi din restul de 50% emisie mixtă. Poate facem ceva. Şi aici subscriu la ce a spus Marian mai devreme. Şi aici nu este vorba ca pentru a promova un naţionalism de grotă, este o atitudine pragmatică. Adică, mi se pare uluitor că reprezentanţi ai alte ţări europene ne caută microfonul şi tribuna pentru a explica idei europene, deci prin asta ne confirmă că suntem o voce credibilă şi să nu profităm de toată această conjuctură, pentru că, până la urmă, dacă am reuşit ceva în aceşti ani, am reuşit să fim credibili.

Realizator: Mulţumesc, Valentin. Pentru că sunt ultimele două-trei minute ale emisiunii, cu scuzele de rigoare pentru ceilalţi invitaţi, aş vrea să închei, aşa, rotund, am început cu cel care semna actul de înfiinţare al Radio România Chişinău şi l-aş întreba acum pe András Demeter, unde vede Radio Chişinău peste 10 ani, pentru că este, aşa, un arc peste timp.

András Demeter: Nu ştiu cum să răspund să fiu şi scurt şi concis. Era o chesiune, atunci când am deschis acest post împreună, ne-am propus ca, după un timp, pe care viaţa ni-l va drămui, practic accentul să intre în cotidianul moldovenesc, păstrându-ne valorile, păstrându-ne credibilitatea, echidistanţa şi alte asemenea instrumente, dar să mutăm cumva acest accent. Nu ştiu dacă să mă bucur, sau să fiu trist pentru faptul ce am auzit în această noapte, că, din păcate, din foarte multe puncte de vedere suntem cam acolo de unde am pornit. Aşa că îmi doresc ca în următorii 10 ani să facem pasul acela, astfel încât Radio Chişinău, Radio România Chişinău, să nu mai fie o preocupare doar de a exporta valori ale limbii, ale artei, ale culturii, ale tradiţiei româneşti, ci, pur şi simplu, să fie un instrument prin care Europa şi lumea întreagă, dar şi cetăţenii Republicii Moldova vor afla despre ei înşişi, despre ai noştri, cum spuneam acum 10 ani.

Realizator: Mulţumesc, András. Un minut disponibil, Corneliu Rusnac, tu unde vezi Radio Chişinău peste 10 ani?

Corneliu Rusnac: Eu îl văd tot mai mult pe internet, pentru că acesta este viitorul, sondajele arată că în Republica Moldova cel puţin radioul este ascultat doar de 3 - 4% din respondeţi, în timp ce ca prima sursă de informare... în timp ce internetul serveşte ca prima sursă de informare pentru aproximativ 30% din respondenţii sondajelor. Deci acolo, încolo trebuie să ne orientăm. Cum spuneam, multimedia este viitorul acestui post, trebuie să ne extindem, trebuie să ne diversificăm produsul şi sigur că trebuie să păstrăm şi să avem în continuare un produs de calitate. Asta e.

Realizator: Mulţumesc. Marian Voicu...

Marian Voicu: Da, şi eu cred că multimedia este viitorul. Să nu uităm că Radio Europa Liberă avea, în anii 70' - 80' doar 46 de jurnalişti, este adevărat că avea un buget de 150 de milioane de dolari pentru toate secţiile, fac comparaţia asta, pentru că cele mai importante staţii în acest moment - Radio Europa Liberă şi Radio Chişinău, şi eu mi-aş fi dorit să se numească Radio România Chişinău, asta ne-am dorit cu toţii, de la început, n-a fost momentul atunci, din păcate - cred că ar trebui mai mult entuziasm din partea ambelor instituţii publice şi TVR şi Radio România pentru cele două staţii, pentru că a durat mai bine de 20 de ani să se înfiinţeze, cu multe-multe emoţii, ar fi păcat să nu se profite pentru consolidarea acestor instituţii, acum.

Realizator: Mulţumesc, Marian Voicu. Vă mulţumesc tuturor pentru participare şi sunt convinsă că vom mai avea ocazia să discutăm despre Radio Chişinău la "Serviciul de noapte". Mâine noapte, Felix Crainicu vă invită, în primele ore ale Zilei Naţionale, să răspundeţi la întrebarea "România, încotro de îndrepţi?". "Serviciul de noapte" - ediţie specială sub semnul dublei aniversări - Ziua Naţională şi 10 ani de la înfiinţarea Radio România Chişinău, la final. Echipa nopţii - Luminiţa Voinea şi Luciana Gingăraşu, redactori. Sunt Maria Ţoghină şi, în numele tuturor, vă mulţumesc pentru atenţie, ne reîntâlnim peste fix o săptămână. Până atunci, să fiţi sănătoşi! La mulţi ani, România! La mulţi ani, Radio Chişinău!