Ai Carte Ai Parte

"AI CARTE, AI PARTE!" Concursul zilei - „Memento Mori”, poemul care descrie istoria lumii

„Memento Mori” este cel mai întins poem al lui Mihai Eminescu, publicat după moartea sa. Opera scrisă în perioada în care poetul era la studii în Viena este alcătuită din 217 strofe, de câte şase versuri fiecare şi prezintă istoria lumii.

Prima secvenţă începe cu o enunţare a conceptului de lume ca vis. Un alt motiv este şi “fortuna labilis”, expresie de origine latină care înseamnă: soartă schimbătoare.

"Mergi, tu, luntre-a vieţii mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri."


Al doilea fragment este dedicat Babilonului şi civilizaţiei sumeriene. Sunt evocate grădinile Semiramidei, drept una dintre cele şapte minuni ale lumii antice. Cel de-al treilea fragment ilustrează Egiptul antic.

"Nilul mişcă valuri blonde pe câmpii cuprinşi de maur
Peste el cerul d-Egipet, disfăcut în foc şi aur,"


A patra secvenţă este dedicată Ierusalimului şi Iordanului. Este evocat regele David şi fiul său, regele Solomon. Al cincilea fragment este închinat Greciei Antice, care se naşte din spuma mării asemeni Afroditei. Secvenţa a şasea este un elogiu adus Romei antice.

"Şi atunci apare Roma în uimita omenire.
Gânduri mari ca sori în caos e puternica-i gândire."


Fragmentul al şaptelea este consacrat Daciei, care este asemănată cu o grădină cu dumbrăvi de aur, codri de argint şi păduri de aramă. În cea de-a opta secvenţă  găsim descrieri ale războiului dintre daci şi romani. Este prezentată moartea conducătorilor daci, care iau otravă, precum şi blestemul lui Decebal.

"Zeii daci ajung la marea ce deschide-a ei portale,
Se reped pe trepte-nalte şi cobor în sure hale."


Fragmentul nouă este închinat zeilor nordini, care hotărăsc în Valhala căderea Romei, sub valurile migratoare venite din nord. Poemul se încheie cu un pasaj în care este evocată Revoluţia Franceză de la 1789, prin căderea Bastiliei, cu participarea lui Robespierre şi a lui Napoleon.

"Să citesc din cartea lumii semne, ce noi nu le-am scris.
La nimic reduce moartea cifra vieţii cea obscură
În zădar o măsurăm noi cu-a gândirilor măsură,
Căci gândirile-s fantome când viaţa este vis."


Datat cu anul 1872 şi tipărit de Ilarie Chendi in “Preludii”, poemul se păstrează în două versiuni: “Panorama deşertăciunilor” şi “Memento mori”.