“Speranţa are bunul de a consola, chiar când realitatea arată omului, într-un chip ironic lucrurile cum sunt”. Este un citat celebru al lui Petre Ispirescu - editor, folclorist, povestitor, scriitor şi tipograf roman. Este cunoscut mai ales datorită activitaţii sale de culegător de basme populare româneşti pe care le-a repovestit cu un har remarcabil.
Petre Ispirescu s-a născut în ianuarie 1830, la Bucureşti, în mahalaua Pescăria Veche, în familia frizerului Gheorghe Ispirescu. Tânărul Petre nu a urmat cursurile unor şcoli, el a fost educat de mai mulţi dascăli de pe lângă unele biserici, după care şi-a format singur cultura, citind cărţi de la tipografiile la care a lucrat.
La 14 ani, Ispirescu a intrat ucenic la tipografia condusă de Zaharia Carcalechi, pe care o părăseşte în 1854. S-a angajat apoi la tipografia Copainie, unde se tipăreau în traducere "Atala, Paul şi Virgina", precum şi lucrări de Jonathan Swift, Jean-Jacques Rousseau, Alexandre Dumas, Victor Hugo, Miguel de Cervantes.
În 1858, în contextul dezbaterilor privind Unirea Principatelor Române, tipografia la care lucra Ispirescu a acceptat să imprime, fără a prezenta textul cenzurii, corespondenţa secretă a principelui Vogoride, un text util pentru un grup de unionişti. Poliţia i-a arestat pe toţi participanţii afacerii şi Ispirescu a petrecut trei săptămâni în închisoare, pierzându-şi serviciul şi rămânând astfel trei luni fără lucru. Abia la finele anului, Vasile Boerescu, politician unionist şi viitorul ministru de externe, i-a oferit direcţia unei tipografii mai moderne, care poseda prima presă mecanică din Bucureşti şi imprima revista Naţionalul.
În 1862, Ispirescu a publicat primele şase basme culese de el, în Ţăranul român, la îndemnul lui Nicolae Filimon. Este vorba de basmele Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, Prâslea cel voinic şi merele de aur, Balaurul cel cu şapte capete, Fata de împărat şi pescarul şi Fiul vânătorului. Ele au fost reunite apoi, împreună cu altele, în prima sa culegere de basme, astăzi devenită o raritate bibliografică.
Legende sau basmele românilor. Ghicitori şi proverburi, este o colecţie, în câteva volume, de folclor românesc, publicată prima dată în 1872 de către Petre Ispirescu. Poveştile adunate din gura poporului de Petre Ispirescu i-au adus faimă în epoca sa: Bogdan Petriceicu Hasdeu semna prefaţa primului volum din 1872, Vasile Alecsandri îl elogia în 1882, învăţatul ceh Jan Urban Jarník îi solicita colaborarea şi îl încuraja în munca sa de culegere.
Principala operă a vieţii sale, culegerea Legende sau basmele românilor cu 37 de basme, şi prefaţă de Vasile Alecsandri, a apărut în 1882. Ulterior, la Sibiu a fost publicată colecţia Jocuri şi jucării de copii, ce valorifica folclorul copiilor.
Petre Ispirescu a murit la 21 noiembrie 1887, după o congestie cerebrală suferită la masa de lucru.
La 14 ani, Ispirescu a intrat ucenic la tipografia condusă de Zaharia Carcalechi, pe care o părăseşte în 1854. S-a angajat apoi la tipografia Copainie, unde se tipăreau în traducere "Atala, Paul şi Virgina", precum şi lucrări de Jonathan Swift, Jean-Jacques Rousseau, Alexandre Dumas, Victor Hugo, Miguel de Cervantes.
În 1858, în contextul dezbaterilor privind Unirea Principatelor Române, tipografia la care lucra Ispirescu a acceptat să imprime, fără a prezenta textul cenzurii, corespondenţa secretă a principelui Vogoride, un text util pentru un grup de unionişti. Poliţia i-a arestat pe toţi participanţii afacerii şi Ispirescu a petrecut trei săptămâni în închisoare, pierzându-şi serviciul şi rămânând astfel trei luni fără lucru. Abia la finele anului, Vasile Boerescu, politician unionist şi viitorul ministru de externe, i-a oferit direcţia unei tipografii mai moderne, care poseda prima presă mecanică din Bucureşti şi imprima revista Naţionalul.
În 1862, Ispirescu a publicat primele şase basme culese de el, în Ţăranul român, la îndemnul lui Nicolae Filimon. Este vorba de basmele Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, Prâslea cel voinic şi merele de aur, Balaurul cel cu şapte capete, Fata de împărat şi pescarul şi Fiul vânătorului. Ele au fost reunite apoi, împreună cu altele, în prima sa culegere de basme, astăzi devenită o raritate bibliografică.
Legende sau basmele românilor. Ghicitori şi proverburi, este o colecţie, în câteva volume, de folclor românesc, publicată prima dată în 1872 de către Petre Ispirescu. Poveştile adunate din gura poporului de Petre Ispirescu i-au adus faimă în epoca sa: Bogdan Petriceicu Hasdeu semna prefaţa primului volum din 1872, Vasile Alecsandri îl elogia în 1882, învăţatul ceh Jan Urban Jarník îi solicita colaborarea şi îl încuraja în munca sa de culegere.
Principala operă a vieţii sale, culegerea Legende sau basmele românilor cu 37 de basme, şi prefaţă de Vasile Alecsandri, a apărut în 1882. Ulterior, la Sibiu a fost publicată colecţia Jocuri şi jucării de copii, ce valorifica folclorul copiilor.
Petre Ispirescu a murit la 21 noiembrie 1887, după o congestie cerebrală suferită la masa de lucru.
