MARIN MADAN producător, filmul ,,TUNETE": - Bine v-am găsit. Filmul, la nivel de vibe, emoţie, transmite un mesaj profund care ţine de umanitate, de prietenie, pentru că avem în prim plan istoria a doi copii. Nu ar fi o istorie de dragoste, dar păturile sociale din care vin sunt atât de contrapuse încât ar fi o referinţă mică la genul de film ,,Romeo şi Julieta", unde sunt diferite clase sociale. Totuşi, tema centrală despre care vorbeşte filmul nu este doar una, dar este construită în jurul consecinţelor care au fost în urma războiului transnistrean. Fusesem pe lângă anumite zone, pe lângă satul Pohrebea, pe unele câmpuri minate, unde, timp de opt ani, ele nu au fost dezminate, unde localnicii au avut de suferit şi unde sunt militari care au participat la misiuni de dezamorsare. Şi, iată, noi vorbim despre consecinţele războiului, dar şi despre satele noastre care sunt atât de pustii, în care nu sunt nici instituţii de învăţământ. TUNETE este un ansamblu de teme care reflectă realitatea noastră moldovenească.

Tată... – Şcoală, zici?! Pentru ce ţie şcoală?! Lasă că am fost eu vreo doi ani de zile la şcoală. De-ai şti câtă bătaie am mâncat acolo... Aici, pe câmp, e şcoala vieţii. Dar de citit şi socotit te-oi învăţa eu singur. – Dar Victor... – Dar Victor! Ţi-am spus să nu te pui în rând cu Victor!

- Când au început filmările, dar şi unde au avut loc?

- Ideea filmului a născut-o Ioane Bobeica în jurul anului 2017. Lucram în staff-ul Teatrului ,,Eugene Ionesco" şi el a văzut în mine capacităţile unui producător. Atunci, în 2017, noi am început lucrul la materiale promoţionale pentru a aduna fonduri. Iar când fondurile s-au adunat şi am reuşit să obţinem câteva finanţări, noi toată vara şi inclusiv două luni din toamnă (iată se împlinesc acum cinci ani), am filmat în satul Ustia.

- Povesteşte-ne un pic despre filmări. Cum a fost pe platoul de filmare, cât de greu a fost pentru actori să joace unele scene?

- Platoul de filmare – majoritatea din noi practic l-am cunoscut, au fost persoane cu experienţă în filmări, dar de alt gen. Practic 90 la sută din toată echipa a fost prima dată implicată într-un lungmetraj, într-un proiect atât de major. Şi a fost complicat din punct de vedere al termenului, a circumstanţelor, logisticii care era necesară pe platou. Dar cu timpul deja te adaptezi şi începi a primi plăcere chiar şi de la greutăţi. Aşa că noi toţi ne-am recunoscut pe platoul de filmări, începând de la cei care răspundeau de sunet şi lumină, până la producători, actori care erau practic zilnic acolo, împreună cu regizorul pe platou.

- Au fost şi actori care pentru prima dată au jucat, au primit un rol în film…

- Da, iată au fost copii care prima dată au avut această experienţă, dar au reuşit destul de bine şi noi chiar am rămas… capacitatea regizorului de a găsi actorul potrivit a fost una foarte bună. Se zice că minim 20% din succesul unui film este cast-ul lui, cât de bine sunt selectaţi actorii pentru a interpreta rolurile. Iată şi Ioane a abordat principiul să nu fie actori, dar să fie oameni care vor juca sincer.

4 OCTOMBRIE – PREMIERA TUNETE

TINCUŢA JOSAN actriţă: „Prima experienţă – primul rol principal. – Şi cum au fost emoţiile pe platoul de filmare? – Uneori, eram obosită, dar eram şi bucuroasă.”

NICOLAE CERNOMAZ actor: A fost într-adevăr o experienţă inedită. Poate pe alocuri a fost complicat, pentru că erau unele condiţii precum arşiţă, filmările au fost şi vara, şi toamna şi a fost foarte greu. Dar sunt mulţumit de sine şi trăiesc emoţii de bucurie şi de mândrie.

- Recent a fost şi o premieră. Prima premieră, de fapt, a fost acolo, în zona de unde vine inspiraţia acestui film. Spune-ne ce emoţii au trăit oamenii de acolo şi care au fost primele reacţii?

MARIN MADAN producător, filmul ,,TUNETE": „- Da, noi în Coşniţa am făcut avanpremieră. S-au adunat mulţi în sală, au fost şi câţiva militari, pacificatori de acolo, din zonă. Am rămas plăcut surprins că pe unii oamenii chiar i-a sensibilizat filmul, se vedea şi pe lacrimile lor, şi prin reacţii.”

FILMĂRI PE MUCHIE DE CUŢIT

- Vorbeai despre finanţare. Ştiu că au fost momente în care filmările riscau să se oprească din această cauză. Cum aţi trecut peste aceste momente, dar şi care a fost, totuşi, partea cea mai dificilă în realizarea acestui film?

- Ne-am adaptat situaţiei, am găsit nişte soluţii în funcţie de circumstanţe şi aşa am mers mai departe. Câte puţin, câte puţin s-au adunat şi am reuşit. Tot ce vine complicat în această industrie vine din punct de vedere al realităţii în care noi trăim şi dacă în realitate nu există industrie, nu sunt surse financiare necesare sau profesionişti – asta tot în ansamblu influenţează negativ. Cinematografia, acum, putem spune că puţin renaşte şi se mai întmplă chestii frumoase la nivel de colaborări internaţionale. Şi foarte mult mă bucur că există Centrul Naţional de Cinematografie care are un buget, încearcă să-l mărească, are concursuri la care aplică lumea şi are posibilitatea să realizeze, dar la general – ca să ai mai multe produse, să existe concurenţă, să apară producţii de valoare internaţională – trebuie să existe un buget mai mare şi mai mare pe an ce trece, să existe cât mai mulţi profesionişti, încăperi… Producţia unui film se împarte în trei etape, preproducţia – când se pregăteşte tot, etapa de atragere a finanţărilor, de a stabili echipa, castingul; etapa producţiei – când se filmează; şi post-producţie. Am înţeles din această experienţă că nu există o etapă mai grea sau mai uşoară, toate au aspectele lor, unele momente mai complicate şi mai uşoare.

4 OCTOMBRIE – PREMIERA TUNETE

ANATOL MÎRZENCO actor, producător: „Au fost aşa momente când s-au adunat toţi producătorii şi au spus că... gata, încheiem, îngheţăm proiectul, din cauză că lipsesc surse financiare. Şi am discutat atunci cu regizorul, cu Ioane Bobeica, şi am spus: Ioane, filmul nu se îngheaţă, filmul se joacă până la final.”

VALENTINA IUSUPHODJAEV director, Centrul Naţional al Cinematografiei: „Şi mai mult m-aş bucura dacă astăzi, aici, ar fi Ioane Bobeica, care iată că...”

4 OCTOMBRIE – REGIZOR TUNETE

IOANE BOBEICA regizor, scenarist: „Tot ce am avut de spus, am făcut-o prin film. Proiectul TUNETE este inspirat din copilăria mea.”

„- Lana! - Staţi, acolo-i mina! -Zinca, nu te mişca, mama dracului!”

- Filmul a fost înaintat în acest an la Premiile Oscar, ca ,,Cel mai bun film străin". Cât de importantă este pentru voi, cei care aţi realizat acest film, această selecţie

MARIN MADAN producător, filmul ,,TUNETE": - Cu siguranţă, faptul că, din filmele propuse din partea Republicii Moldova, a fost selectat TUNETE e o realizare enormă. Este un moment important. Cu siguranţă este un moment important. Această înaintare nu înseamnă câştigul, dar tot este o dobândire foarte importantă şi pentru fiecare membru al echipei este şi un moment emoţionant, plăcut. - În contextul în care avem un război la hotar, cât de actual este acest film?

- Actualitatea se reflectă şi în artă. Chiar nu demult am fost întrebat dacă e vreun proiect în interiorul ţării care sponsoriza filmele cu tematica războiului, pentru că în ultimul timp, în ultimii doi ani, au apărut mai multe producţii cinematografice cu subiectele date. Nu este un asemenea proiect. Asta vine doar din intenţia producătorilor şi a regizorilor de film. Cred că realitatea noastră se reflectă în artă. Şi totuşi aceste subiecte, cum ar fi războiul, sunt aşa... şubrede. În sens că... e bine să vorbeşti, dar mai delicat, pentru că noi toţi suntem obosiţi de toată drama şi tragedia din lume.

- Acest film vine după alte câteva filme în cinematografia de aici, din Republica Moldova care au avut şi au în continuare succes. Cum vezi viitorul cinematografiei basarabene? Sunt mai multe perspective?

- Cu siguranţă sunt mai mult perspective - se vorbeşte în arealul Chişinăului şi nu doar, pentru că privind ultimii doi-trei ani, noi observăm (poate sună prea măreţ) o renaştere, dar observăm un suflu nou în cinematografia moldovenească, din punct de vedere al producţiilor care apar, relaţiilor cu arealul internaţional şi impactul filmelor. Dar cel mai vizibil factor este, evident, prezenţa publicului moldovean la filmele noastre. Acesta este cel mai important factor, cred eu, pentru că noi avem o astfel de mentalitate, sunt învăţaţi să apreciem lucrurile de afară. Sunt puţini moldoveni care se laudă şi se bucură că este content autohton în muzică, filme şi alte sfere ale artei. În general, noi încă reînvăţăm să apreciem şi să ne respectăm singuri pe noi. Şi atunci când este prezenţă la filmele autohtone foarte tare bucură. Este un semn bun.

„- Ai auzit? – Iarăşi se înfurie Dumnezeu. – Ce face Dumnezeu? – E mânios şi tuna. – Satul piere. Lumea s-ar duce de aici…”

MARIN MADAN: FILMUL VA CUCERI PRIN SINCERITATE: „- Sunt planuri să ducem filmul şi în diasporă. Vom vedea cum vom trece de această etapă, la nivel naţional. Deocamdată, e bine. Când vor fi solicitări, cu mare drag vom merge şi în diaspora mare din Europa şi poate nu doar din Europa... cu acest film. Filmul, pe majoritatea moldovenilor, îi va aduce în ,,zona" copilăriei sau unde trăiesc şi acum. Este un film foarte sincer, prin orice mimică, joc actoricesc, detaliu... El transpune o naturaleţe aparte, iubesc asta să spun. El cucereşte prin veridicitatea lui, prin sinceritate. Noi toţi ne regăsim acolo. Iar istoria celor doi copii, acelor două familii, fără să aduc spoilere, cu siguranţă o să ajungă la inima ficăruia şi va lăsa o amprenă plăcută.”

- Marin, îţi mulţumim că ai dat curs invitaţiei noastre şi succese în continuare!