Slova românească în spaţiul dintre Prut şi Nistru şi-a redobândit "cetăţenia" în 1989 şi datorită editurilor basarabene. Un exemplu elocvent este şi activitatea prodigioasa a celor de la "Stiinţa", ale căror dicţionare şi manuale au educat generaţii. Editura este considerată un adevarat regat al cărţilor în limba română şi a avut mereu misiunea de a promova, limba, cultura şi istoria neamului românesc.
În perioadă de renaştere naţională, editura "Stiinţa" a avut un rol-cheie în Basarabia. Misiunea ei, extrem de importantă, era de a edita cât mai multe cărţi pentru a promova limba română.
„Eu cred că nu numai noi, dar orice editură, cel mai bun serviciu pe care putea să-l facă limbii române este să editeze cărţi bune, într-o bună limbă română, bine redactate, bine corectate. Ar fi fost deja un serviciu şi cred că asta era important după 89. Pentru noi întotdeauna a fost o atenţie atât de mare mai ales cărţilor în limba română”, psune Mircea V. Ciobanu, redactor-şef, Editura "Ştiinţa"
Până în 1989, aproape 97% din cărţile editurii "Ştiinţa" erau în limba rusă, destinate întregului spaţiu sovietic. În acele condiţii, revenirea la limba română nu a fost deloc uşoara. Cel care a vegheat activitatea acestei instituţii, încă de la începuturi, a fost directorul Gheorghe Prini.
„Am editat foarte multe manuale şcolare şi cu această ocazie aş vrea să spun că 17 generaţii au învăţat deja după Abecedarul nostru. A fost o restrcturare masivă ca să spun aşa. Şi din punct de vedere a organizării lucrurilor şi din punct de vedere a autorilor, pentru că am fost nevoiţi să apelăm în special la autori din România”, spune Gheorghe Prini, directorul Editurii „Ştiinţa”
„Trecerea aceasta tot era dificilă, pentru că nu erau autori aici, trebuia să-i căutăm. De exemplu, toate manualele de istorie, au fost elaborate în cadrul editurii. Cu colective de autori găsite de noi, cu profesori universitari, cu profesori din şcoală. Şi trebuie să vă spunem că azi nu roşim dacă deschidem manualele de istorie elaborate în perioada ceea”, spune Mihai Papuc, şeful redacţiei literare, Editura "Ştiinţa".
În 30 de ani, editura "Ştiinţa" a scos de sub tipar mii de cărţi în limba română, printre care se numără şi un lot impresionant de dicţionare.
„Pentru a contribui la valorificarea enormului potenţial al limbii române. Cred că o bună treabă pe care putea să o facă o editură este să editeze instrumentele de lucru. Să editeze o serie întreagă de dicţionare. Inclusiv de dicţionare şcolare. Cea mai bogată colecţie în tot spaţiul limbii române cu vreo 17 titluri. Toate pentru a însuşi limba română”, mai spune Mircea V. Ciobanu.
În an centenar, editura "Ştiinţa" a lansat mai multe volume dedicate celor 100 de ani de la Marea Unire. Una dintre cele mai importante lucrări este "Basarabia in actul Marii Uniri de la 1918", care evocă lupta basarabenilor pentru eliberare de sub dominaţia rusă şi repunerea în drepturi a valorilor româneşti în acest spaţiu.
Editura "Ştiinţa" a fost fondată în anul 1959 şi este cea mai veche instituţie editorială din spaţiul Republicii Moldova. Pe parcursul anilor, activitatea instituţiei şi cărţile editate au fost înalt apreciate de comunitatea ştiinţifică, culturală şi editorială naţională şi internaţională. Aceasta a fost aleasă, de opt ori, "Editura anului" la Saloanele de carte de la Iaşi şi Chişinău.
„Eu cred că nu numai noi, dar orice editură, cel mai bun serviciu pe care putea să-l facă limbii române este să editeze cărţi bune, într-o bună limbă română, bine redactate, bine corectate. Ar fi fost deja un serviciu şi cred că asta era important după 89. Pentru noi întotdeauna a fost o atenţie atât de mare mai ales cărţilor în limba română”, psune Mircea V. Ciobanu, redactor-şef, Editura "Ştiinţa"
Până în 1989, aproape 97% din cărţile editurii "Ştiinţa" erau în limba rusă, destinate întregului spaţiu sovietic. În acele condiţii, revenirea la limba română nu a fost deloc uşoara. Cel care a vegheat activitatea acestei instituţii, încă de la începuturi, a fost directorul Gheorghe Prini.
„Am editat foarte multe manuale şcolare şi cu această ocazie aş vrea să spun că 17 generaţii au învăţat deja după Abecedarul nostru. A fost o restrcturare masivă ca să spun aşa. Şi din punct de vedere a organizării lucrurilor şi din punct de vedere a autorilor, pentru că am fost nevoiţi să apelăm în special la autori din România”, spune Gheorghe Prini, directorul Editurii „Ştiinţa”
„Trecerea aceasta tot era dificilă, pentru că nu erau autori aici, trebuia să-i căutăm. De exemplu, toate manualele de istorie, au fost elaborate în cadrul editurii. Cu colective de autori găsite de noi, cu profesori universitari, cu profesori din şcoală. Şi trebuie să vă spunem că azi nu roşim dacă deschidem manualele de istorie elaborate în perioada ceea”, spune Mihai Papuc, şeful redacţiei literare, Editura "Ştiinţa".
În 30 de ani, editura "Ştiinţa" a scos de sub tipar mii de cărţi în limba română, printre care se numără şi un lot impresionant de dicţionare.
„Pentru a contribui la valorificarea enormului potenţial al limbii române. Cred că o bună treabă pe care putea să o facă o editură este să editeze instrumentele de lucru. Să editeze o serie întreagă de dicţionare. Inclusiv de dicţionare şcolare. Cea mai bogată colecţie în tot spaţiul limbii române cu vreo 17 titluri. Toate pentru a însuşi limba română”, mai spune Mircea V. Ciobanu.
În an centenar, editura "Ştiinţa" a lansat mai multe volume dedicate celor 100 de ani de la Marea Unire. Una dintre cele mai importante lucrări este "Basarabia in actul Marii Uniri de la 1918", care evocă lupta basarabenilor pentru eliberare de sub dominaţia rusă şi repunerea în drepturi a valorilor româneşti în acest spaţiu.
Editura "Ştiinţa" a fost fondată în anul 1959 şi este cea mai veche instituţie editorială din spaţiul Republicii Moldova. Pe parcursul anilor, activitatea instituţiei şi cărţile editate au fost înalt apreciate de comunitatea ştiinţifică, culturală şi editorială naţională şi internaţională. Aceasta a fost aleasă, de opt ori, "Editura anului" la Saloanele de carte de la Iaşi şi Chişinău.
