„Dosarele Siberiei”, „Panică la Grand Hotel”, „Casa Mare”, sunt doar câteva din piesele pe care le-au pregătit actorii Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” pentru iubitorii de teatru, pentru săptămâna viitoare. Vezi repertoriul mai jos întregul program pentru săptămâna viitoare.
03.03.2020 ora 18:00 Sala Mare - „Dosarele Siberiei” de Petru Hadârcă
Durata: 2h 15 min / Pauză: Da
Genul: Dramă
DOSARELE SIBERIEI” - CIFRELE AU SUFLET
Ideea spectacolului o port de mult timp în minte şi în suflet. Soarta românilor basarabeni persecutaţi, masacraţi şi exterminaţi de regimul comunist prin foamete organizată, prin deportări în masă şi prin încarcerare în GULAG este o temă la care am revenit şi am lucrat mai bine de zece ani, profitând de şansa de a monta mai multe spectacole-document la Teatrul Naţional Radiofonic de la Bucureşti, la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi.
După şocul produs de lectura Arhipelagul-ului GULAG de Aleksandr Soljeniţân, am citit alte materiale, în special memorii ale conaţionalilor noştri trecuţi prin malaxorul represiunilor staliniste, descoperind treptat o realitate ascunsă, paralelă şi diferită de cea trăită de mine în perioada copilăriei şi tinereţii. Am descoperit îngrozit că alături de noi, pionieri şi comsomoliştii ce recitam voioşi ode lui Lenin şi Partidului, trăiau oameni care sufereau în tăcere, îşi plângeau în taină părinţii, surorile şi fraţii, bunicii, prietenii, ucişi de sistemul odios şi pervers, creat de cei pe care noi îi glorificam cu atâta inconştienţă înflăcăr Nu bănuiam că, în multe case, consătenii mei se măcinau, se stingeau lent de durere mută şi neîmpărtăşită. La fel cum nu mi-am putut închipui că Sângereiul meu drag, loc al bucuriei, a putut fi un loc al vaietelor şi terorii, şi în ’41, şi în ’49, şi în ’51, mi se ridică părul în cap când îmi imaginez cum drumurile satului s-au umplut de femei bocind şi urlând de disperare, de copii plângând ţinându-se de părinţii şi bunicii lor înnebuniţi de frică şi neputinţă, mânaţi cu toţii în Siberia. Şocul emoţional produs de lectura amintirilor martorilor oculari ai acelor timpuri, a fost răvăşitor, însoţit de un sentiment de vină pentru inconştienţa noastră, pentru că nu am ştiut şi am fost atât de indiferenţi faţă de oamenii îndureraţi de lângă noi. Este adevărat că atunci această temă era tabu. Au trecut aproape trei decenii de când documentele de arhivă au fost desecretizate, supravieţuitorii au putut, în sfârşit, să spargă gheaţa tăcerii şi să povestească experienţele traumatizante, istoricii au publicat studii, dar la nivelul mentalului colectiv rămâne un mare gol şi o mare confuzie - nu s-a produs o asumare şi o conştientizare a crimelor orchestrate de regimul comunist, aşa cum s-a întâmplat cu cele ale fascismului.
Cifrele victimelor sunt impresionante, dar ele rămân în zona statisticii. Dacă moartea unui singur prunc strivit sub genunchiul soldatului care a urcat pe cuptor în căutare de duşmani ai poporului este zguduitoare, cât cântăreşte suferinţa celor 11 899 de copii deportaţi numai în vara lui 1949? Cum poate fi măsurată durerea celor 14 033 de femei, cele mai multe mame cu copii, deportate şi ele în acelaşi an? Spectacolul este despre această imensă suferinţă umană, dar şi despre puterea de luptă şi de rezistenţă în faţa răului care părea fără capăt. Spectacolul este şi despre cei care au încercat să lupte şi să-şi apere familia, să-şi apere modul de viaţă pe care l-au avut şi l-au îndrăgit până la venirea „eliberatorilor”.
04.03.2020 ora 18:00 Sala Mare - „Amorul Dănţuie şi Feste Joacă” după William Shakespeare
Durata spectacolului: 3h / Pauză: Da
„Amorul dănţuie şi feste joacă” reuneşte patru comedii shakespeariene: „Nevestele vesele din Windsor”, „Mult zgomot pentru nimic”, „Îmblânzirea scorpiei” şi „Neguţătorul din Veneţia” într-un regal teatral polifonic şi policrom, spre bucuria spectatorilor, dar şi a actorilor angrenaţi în spectacol. Inspirat de marele Will, regizorul Alexandru Vasilache a imaginat un scenariu ghiduş, coregrafic antrenant, unde dragostea joacă în voie şi le face feste cuplurilor de tineri îndrăgostiţi. O montare elegantă, bazată pe ritualuri şi tradiţii ancestrale; jocul, gluma, portul popular şi obiceiurile româneşti îmbracă cu îndemânare hazul shakespearian.
05.03.2020 ora 18:00 Sala Mare - „Casa mare” de Ion Druţă
Durata: 2h 45min / Pauză: Da
Casa Mare simbolizează colţişorul sufletului unde omul îşi păstrează ce are mai curat şi mai nobil. Cu o încărcătură profund poetică, capodopera a lui Ion Druţă are şi o linie bogată de subiect, Casa Mare fiind deopotrivă simbol al fericirii şi al deznădejdii.
Piesa tratează valori des întâlnite în creaţia lui Druţă: relaţia dintre uman şi moral, sacru şi profan, ecologia naturii şi ecologia spiritului, impactul tehnologizării, aspectele memoriei şi ale istoriei.
Conflictul principal al dramei este de natură interioară. E, în fond, şi o frumoasă poveste de dragoste uneori ignorată de criticii seduşi de schema morală. Poate fi considerată ca şi alte texte epice şi dramatice ale lui Ion Druţă, veritabil manual de etică, valabil şi pentru lumea de astăzi.
06.03.2020 ora 18:00 Sala Mare - „Pomul vieţii” de Dumitru Matcovschi
Durata spectacolului - 1h 50m / Pauză: Nu
Spectacolul "Pomul vieţii" este povestea tristă a oamenilor calzi, emotivi, temperamentali, care sorbesc cu patimă din cupa suferinţelor. Condimentarea spectacolului cu efecte comice este oportună, evoluţia actorilor atingînd coardele sufletului omenesc.
E un spectacol care denunţă metehnele societăţii noastre.Versurile matcovschiene: „Sfîntă ni-i casa, din leagăn de dor ce coboară" exprimă un adevăr simplu şi profund al protagoniştilor spectacolului. "Pomul vieţii" ne îndeamnă să curmăm, pe veci, suferinţa.
07.03.2020 ora 18:00 Sala Mare - „Panică la Grand Hotel” dupa Ray Cooney
„Panica la Grand Hotel”, după Ray Cooney în regia lui Sandu Vasilache – , e o comedie de situaţie, cu multe încurcături, unde se încâlceşte şi se descâlceşte, în ritm alert, o sumedenie de probleme ce rezultă din aventurile amoroase ale personajelor principale. Şi aici – agitaţie, uşi trântite, o fereastră „ucigaşă” şi un mort… viu. Sandu Vasilache mai recurge la un şiretlic: inversând sexul personajelor din piesă, aduce în scenă (după Chiriţa lui Alecsandri) o protagonistă femeie jucată de un bărbat.
08.03.2020 ora 18:00 Sala Mare - „Cântec de leagăn...” de Dumitru Matcovschi
Durata spectacolului: 1h 45min / Pauză: Nu
„Căntec de leagăn...” – o dramă a oamenilor de la sat, care îşi duc cu greu povara vieţii. Teofil Augustinovici, directorul şcolii din sat este, practic, cea de încredere persoană a satului, fără de care nu se petrece absolut nimic. Spectacolul este condimentat cu efecte comice. Limbajul şi comportamentul eroilor aminteşte de perioada anilor 80-90, perioada „Marii Restructurări Sovietice”. Acest spectacol ne îndeamnă să ţinem la focul din vatră, la casa părintească.
08.03.2020 ora 18:30 Sala Studio - „Maria Tănase. Aş muri, moartea nu-mi vine” de Nelly Cozaru
“Despre Maria Tănase s-au scris multe cărţi şi articole, s-au montat emisiuni radiofonice şi televizate, s-au editat zeci şi zeci de discuri, au avut loc mii de evenimente: anul Maria Tănase, festivalul Maria Tănase... Se pare însă că nu de-ajuns, din moment ce şi astăzi, când am celebrat 103 ani de la naştere, numele ei mai stârneşte atâta emoţie şi interes. Câţiva ani în urmă, în calitate de regizor am realizat un spectacol despre Edith Piaf. Spre bucuria noastră şi a spectatorilor noştri, acel spectacol a avut un traseu foarte bogat: zeci de reprezentaţii la Chişinău şi în provincie, participări la festivaluri (cele mai multe în România), un şir de premii ş.a. Şi totuşi, deseori se găseau spectatori, care se apropiau de noi, după ce spectacolul lua sfârşit şi ne întrebau, de ce nu am realiza o montare despre fiica neamului nostru, divina Regină a cântecului românesc, Maria Tănase, zicând: “Doar avem şi noi, românii, Piaf a noastră!”, a mărturisit Nelly Cozaru, regizoarea spectacolului.
Durata: 2h 15 min / Pauză: Da
Genul: Dramă
DOSARELE SIBERIEI” - CIFRELE AU SUFLET
Ideea spectacolului o port de mult timp în minte şi în suflet. Soarta românilor basarabeni persecutaţi, masacraţi şi exterminaţi de regimul comunist prin foamete organizată, prin deportări în masă şi prin încarcerare în GULAG este o temă la care am revenit şi am lucrat mai bine de zece ani, profitând de şansa de a monta mai multe spectacole-document la Teatrul Naţional Radiofonic de la Bucureşti, la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi.
După şocul produs de lectura Arhipelagul-ului GULAG de Aleksandr Soljeniţân, am citit alte materiale, în special memorii ale conaţionalilor noştri trecuţi prin malaxorul represiunilor staliniste, descoperind treptat o realitate ascunsă, paralelă şi diferită de cea trăită de mine în perioada copilăriei şi tinereţii. Am descoperit îngrozit că alături de noi, pionieri şi comsomoliştii ce recitam voioşi ode lui Lenin şi Partidului, trăiau oameni care sufereau în tăcere, îşi plângeau în taină părinţii, surorile şi fraţii, bunicii, prietenii, ucişi de sistemul odios şi pervers, creat de cei pe care noi îi glorificam cu atâta inconştienţă înflăcăr Nu bănuiam că, în multe case, consătenii mei se măcinau, se stingeau lent de durere mută şi neîmpărtăşită. La fel cum nu mi-am putut închipui că Sângereiul meu drag, loc al bucuriei, a putut fi un loc al vaietelor şi terorii, şi în ’41, şi în ’49, şi în ’51, mi se ridică părul în cap când îmi imaginez cum drumurile satului s-au umplut de femei bocind şi urlând de disperare, de copii plângând ţinându-se de părinţii şi bunicii lor înnebuniţi de frică şi neputinţă, mânaţi cu toţii în Siberia. Şocul emoţional produs de lectura amintirilor martorilor oculari ai acelor timpuri, a fost răvăşitor, însoţit de un sentiment de vină pentru inconştienţa noastră, pentru că nu am ştiut şi am fost atât de indiferenţi faţă de oamenii îndureraţi de lângă noi. Este adevărat că atunci această temă era tabu. Au trecut aproape trei decenii de când documentele de arhivă au fost desecretizate, supravieţuitorii au putut, în sfârşit, să spargă gheaţa tăcerii şi să povestească experienţele traumatizante, istoricii au publicat studii, dar la nivelul mentalului colectiv rămâne un mare gol şi o mare confuzie - nu s-a produs o asumare şi o conştientizare a crimelor orchestrate de regimul comunist, aşa cum s-a întâmplat cu cele ale fascismului.
Cifrele victimelor sunt impresionante, dar ele rămân în zona statisticii. Dacă moartea unui singur prunc strivit sub genunchiul soldatului care a urcat pe cuptor în căutare de duşmani ai poporului este zguduitoare, cât cântăreşte suferinţa celor 11 899 de copii deportaţi numai în vara lui 1949? Cum poate fi măsurată durerea celor 14 033 de femei, cele mai multe mame cu copii, deportate şi ele în acelaşi an? Spectacolul este despre această imensă suferinţă umană, dar şi despre puterea de luptă şi de rezistenţă în faţa răului care părea fără capăt. Spectacolul este şi despre cei care au încercat să lupte şi să-şi apere familia, să-şi apere modul de viaţă pe care l-au avut şi l-au îndrăgit până la venirea „eliberatorilor”.
04.03.2020 ora 18:00 Sala Mare - „Amorul Dănţuie şi Feste Joacă” după William Shakespeare
Durata spectacolului: 3h / Pauză: Da
„Amorul dănţuie şi feste joacă” reuneşte patru comedii shakespeariene: „Nevestele vesele din Windsor”, „Mult zgomot pentru nimic”, „Îmblânzirea scorpiei” şi „Neguţătorul din Veneţia” într-un regal teatral polifonic şi policrom, spre bucuria spectatorilor, dar şi a actorilor angrenaţi în spectacol. Inspirat de marele Will, regizorul Alexandru Vasilache a imaginat un scenariu ghiduş, coregrafic antrenant, unde dragostea joacă în voie şi le face feste cuplurilor de tineri îndrăgostiţi. O montare elegantă, bazată pe ritualuri şi tradiţii ancestrale; jocul, gluma, portul popular şi obiceiurile româneşti îmbracă cu îndemânare hazul shakespearian.
05.03.2020 ora 18:00 Sala Mare - „Casa mare” de Ion Druţă
Durata: 2h 45min / Pauză: Da
Casa Mare simbolizează colţişorul sufletului unde omul îşi păstrează ce are mai curat şi mai nobil. Cu o încărcătură profund poetică, capodopera a lui Ion Druţă are şi o linie bogată de subiect, Casa Mare fiind deopotrivă simbol al fericirii şi al deznădejdii.
Piesa tratează valori des întâlnite în creaţia lui Druţă: relaţia dintre uman şi moral, sacru şi profan, ecologia naturii şi ecologia spiritului, impactul tehnologizării, aspectele memoriei şi ale istoriei.
Conflictul principal al dramei este de natură interioară. E, în fond, şi o frumoasă poveste de dragoste uneori ignorată de criticii seduşi de schema morală. Poate fi considerată ca şi alte texte epice şi dramatice ale lui Ion Druţă, veritabil manual de etică, valabil şi pentru lumea de astăzi.
06.03.2020 ora 18:00 Sala Mare - „Pomul vieţii” de Dumitru Matcovschi
Durata spectacolului - 1h 50m / Pauză: Nu
Spectacolul "Pomul vieţii" este povestea tristă a oamenilor calzi, emotivi, temperamentali, care sorbesc cu patimă din cupa suferinţelor. Condimentarea spectacolului cu efecte comice este oportună, evoluţia actorilor atingînd coardele sufletului omenesc.
E un spectacol care denunţă metehnele societăţii noastre.Versurile matcovschiene: „Sfîntă ni-i casa, din leagăn de dor ce coboară" exprimă un adevăr simplu şi profund al protagoniştilor spectacolului. "Pomul vieţii" ne îndeamnă să curmăm, pe veci, suferinţa.
07.03.2020 ora 18:00 Sala Mare - „Panică la Grand Hotel” dupa Ray Cooney
„Panica la Grand Hotel”, după Ray Cooney în regia lui Sandu Vasilache – , e o comedie de situaţie, cu multe încurcături, unde se încâlceşte şi se descâlceşte, în ritm alert, o sumedenie de probleme ce rezultă din aventurile amoroase ale personajelor principale. Şi aici – agitaţie, uşi trântite, o fereastră „ucigaşă” şi un mort… viu. Sandu Vasilache mai recurge la un şiretlic: inversând sexul personajelor din piesă, aduce în scenă (după Chiriţa lui Alecsandri) o protagonistă femeie jucată de un bărbat.
08.03.2020 ora 18:00 Sala Mare - „Cântec de leagăn...” de Dumitru Matcovschi
Durata spectacolului: 1h 45min / Pauză: Nu
„Căntec de leagăn...” – o dramă a oamenilor de la sat, care îşi duc cu greu povara vieţii. Teofil Augustinovici, directorul şcolii din sat este, practic, cea de încredere persoană a satului, fără de care nu se petrece absolut nimic. Spectacolul este condimentat cu efecte comice. Limbajul şi comportamentul eroilor aminteşte de perioada anilor 80-90, perioada „Marii Restructurări Sovietice”. Acest spectacol ne îndeamnă să ţinem la focul din vatră, la casa părintească.
08.03.2020 ora 18:30 Sala Studio - „Maria Tănase. Aş muri, moartea nu-mi vine” de Nelly Cozaru
“Despre Maria Tănase s-au scris multe cărţi şi articole, s-au montat emisiuni radiofonice şi televizate, s-au editat zeci şi zeci de discuri, au avut loc mii de evenimente: anul Maria Tănase, festivalul Maria Tănase... Se pare însă că nu de-ajuns, din moment ce şi astăzi, când am celebrat 103 ani de la naştere, numele ei mai stârneşte atâta emoţie şi interes. Câţiva ani în urmă, în calitate de regizor am realizat un spectacol despre Edith Piaf. Spre bucuria noastră şi a spectatorilor noştri, acel spectacol a avut un traseu foarte bogat: zeci de reprezentaţii la Chişinău şi în provincie, participări la festivaluri (cele mai multe în România), un şir de premii ş.a. Şi totuşi, deseori se găseau spectatori, care se apropiau de noi, după ce spectacolul lua sfârşit şi ne întrebau, de ce nu am realiza o montare despre fiica neamului nostru, divina Regină a cântecului românesc, Maria Tănase, zicând: “Doar avem şi noi, românii, Piaf a noastră!”, a mărturisit Nelly Cozaru, regizoarea spectacolului.
