DIFERIŢI, DAR LA FEL

Campania TVR MOLDOVA "Diferiţi, dar la fel". La 31 de ani, Victoria ne dă o lecţie de demnitate, iar dorinţa ei e să poată merge pe tocuri

Oamenii se împart adesea în două categorii: cei pentru care mersul cu bicicleta este doar un vis şi cei care visează mereu o bicicletă mai frumoasă, mai nouă şi mai performantă. Dacă vă regăsiţi cumva în cea de-a doua categorie, vă invităm să o cunoaşteţi pe Victoria, eroina reportajului următor.

La prima vedere, Victoria este o tânără la fel ca celelalte. Are 31 de ani, este romantică, visătoare, adoră să citească şi să se piardă în poveştile din cărţi. Trebuie să o priveşti foarte atent ca să vezi ce o face specială: proteza de la picior. Victoria are piciorul drept cu 25 de cm mai scurt decât cel stâng. Nu a putut niciodată să meargă normal pe ambele picioare. Şi-a petrecut copilăria mai mult prin spitale, iar medicii deveniseră familia ei. O întreba zilnic pe mama ei când o să se poată şi ea să fie ca ceilalţi copii.  

„Mă  zbăteam eu pentru mine să înţeleg de ce sunt diferită, dar şi să dau tot timpul explicaţii celor din jur şi mai mult eram aşa într-un veşnic conflict interior. Părinţii îmi spuneau tot timpul că o să facem operaţie şi o să fie bine şi o să poţi purta şi tu fuste şi o să poţi merge pe bicicletă şi îmi aminteam tot timpul de cuvintele ei ca să depăşesc”, a spus VICTORIA SURUCEANU.

Opt intervenţii chirurgicale au fost în zadar iar visul ei de a merge pe bicicletă era la fel de departe. Timpul Victoriei era împărţit în două secţiuni la fel de tragice – fie în cârje, fie pe patul de spital. Speranţa avea să vină pe la 21 de ani, când Victoria a hotărât să apeleze la o proteză ortopedică. Spune că nu va uita niciodată ziua în care a făcut primii paşi.

„Era o senzaţie de parcă se opreşte lumea în loc şi parcă toată lumea ştie de fericirea ta”, a spus VICTORIA SURUCEANU.

De atunci, viaţa Victoriei s-a schimbat complet. Şi nu doar fizic, dar şi emoţional. A început să aibă mai multă încredere în ea şi avea motive să fie fericită. Şi să se îndrăgostească. L-a cunoscut pe Andrei la o cantina. I-a luat ceva timp să accepte că un bărbat poate face abstracţie de dizabilitatea ei, iar astăzi sunt soţ şi soţie.

„El m-a făcut să mă simt normală, dar în acelaşi timp diferită, dar un altfel de diferit. Specială. El şi acum îmi spune că atunci când m-a văzut prima dată a simţit că eu sunt aleasa. Şi el zice – eu nu te-am ales pentru picior, te-am ales ca un tot întreg”, a spus VICTORIA SURUCEANU.

Astăzi Victoria are un loc de muncă la care merge cu drag. În sfârşit, poate purta rochii şi poate merge la cumpărături. Mai mult, spune că acum nu are nicio scuză să nu facă sport şi mişcare.

„Câte puţin din toate, şi cu halterele, şi nişte exerciţii de yoga şi întindere.. Pentru întărirea muşchilor de la spate, în special. Şi cu cât o să fie ei mai trainici, cu atât o să şchiopătez mai puţin”, a spus VICTORIA SURUCEANU.

Lecţia pe care şi-a însuşit-o Victoria în cei 31 de ani de viaţă este simplă – să nu judecăm după ambalaje. Iar dorinţele ei sunt lucruri atât de banale pentru mulţi dintre noi.

„Mi-as dori să pot purta tocuri. Desi pot purta, am un buton la proteza care imi ridica calcâiul şi pot purta. Aş vrea să văd lumea, să călătoresc. Ceea ce tine de dizabilitate, tare as vrea sa fac ceva, să sparg stereotipul acesta. Să nu priveasca oamenii istoriile acestea, dizabilitatea în general, ca pe ceva foarte trist, cu milă”, a spus VICTORIA SURUCEANU.

BETA: Bucuraţi-vă şi acceptaţi cu demnitate şi curaj orice vi se întâmplă, ne îndeamnă Victoria. Pentru că viaţa nu înseamnă să aştepţi furtunile să treacă, ci să înveţi să dansezi prin ploaie. Uneori la propriu.