La 7 dimineaţa, la întreprinderea socială "Floare de Cireş" este mare forfotă. Vreo 15 tineri muncesc cu spor la bucătăria cantinei, iar fiecare are locul şi responsabilitatea lui - cineva face aluat pentru plăcinţele, altcineva se ocupă de supă, taie legume sau spală vasele. Aproape fiecare bucătar are o problemă de comunicare sau de înţelegere, însă toţi împreună fac o echipă pe cinste, ghidaţi de supraveghetoarea lor. 

"Ce pregăteşti tu azi? Am framantat aluatul de taitei. Ce ai pus tu in aluat? Oua, sare si ulei. Si inca ce? Faina, da. Fara faina nu putem face". 

Petrică este un tânar foarte responsabil. Cu toate că vorbeste foarte greu, iata acum l-am pus sa taie verdeturi pentru iarna. Le taiem, le maruntim, le punem la congelator ca iarna sa avem sa punem in borş.  Ca sa avem culoare si gust. Corect.  

Larisa Platon lucrează de 4 ani la cantina social. A învăţat să aibă răbdare şi dragoste pentru aceşti tineri ca pentru propriii copiii. Îi pare rău că Asistenţa Socială de prin localităţi nu are timp de ei, iar angajatorii de prin satele de unde vin le întorc spatele.

LARISA PLATON, instructor: "Ei sunt apţi de a lucra, el poate şi spalător de vase, să taie legume, sunt grădiniţe, sunt cantine unde au nevoie de aşa persoane care din cuvântul tău nu iese. Ei te ascultă numai datorită că tu le atragi atenţia şi le spui că eşti bravo, eşti bvravo, esti bravo".

Irina este una dintre tinerele de la întreprinderea socială Floare de Cireş. Are 31 de ani şi mai mult 7 ani a petrecut în această bucătărie. Astăzi, toţi colegii o invidiază pentru tăiţeii subţiri şi perfecţi pe care îi face pentru supe. Irina suferă de paralizie cerebrală dar şi de multele nedreptăţi ale societăţii. Însă, această cantină este locul unde se simte ca o tânără normală, apreciată şi acceptată de cei din jur. 

IRINA NEPOTU: "Eu îmi doresc să lucrez mai mult timp. Ca la serviciu e mai bine. Comunic cu oameni, cu persoane, suntem mai multi, ne vedem, iesim in lume. Ajung duminica si astept ziua de luni ca sa ma duc la lucru".

Irina este harnică şi acasă şi o ajută pe mama ei în toate treburile gospodăriei. Asistentă medicală de profesie, mama Irinei şi-a dedicat toată atenţia şi dragostea ca să crească o gospodină. Acum e tare mândră că fata ei are un loc de muncă, deci un scop în viaţă.

NINA NEPOTU, mama Irinei: "Ea are ocupatie, stie ca trebuie sa se duca la lucru in fiecare dimineata se scoala, e responsabila. Daca ii spune la jumate la 6 se scoala, ea singura. De cand e impreuna cu colectivul acesta e altfel". 

În spatele activităţii de la cantina socială "Floare de cireş" stă Sergiu Gurău. De 14 ani este implicat non-stop în această afacere de suflet. A auzit şi văzut de toate aici, a crescut şi trăit tot felul de poveşti cu aceşti tineri, i-a văzut cum se îndrăgostesc, plâng, se ceartă sau se îmbrăţişează. 

SERGIU GURĂU, manager "Floare de Cireş": "Dizabilitatea de fapt o creăm noi sau aceste piedici de integrare o cream noi, cei cu abilitati depline. Neacceptind aceste persoane, neintelegand situatia lor. Eu stau si ma gandesc: in orice moment si cu mine poate ceva sa se intample, de exemplu sa nimeresc intr-un scaun cu rotile sau sa ma imbolnavesc atat de mult ca sa nu fiu apt sa vin la munca in fiecare zi.  Cu fiecare se poate intampla lucrul acesta". 

La "Floare de Cireş" muncesc peste 30 de tineri şi au salarii lunare de până la 6000 de lei. Mai mult decât bani, însă, ei câştigă acceptare, înţelegere şi prieteni.