ECONOMIC

Expert economic: Câştigul lunar în dreapta Nistrului e cu 50% mai mare faţă de cel din stânga Nistrului

post-img

Cele mai dramatice schimbări în remunerarea muncii în regiunea transnistreană s-au petrecut în ultimii patru ani. Astfel, în 2015 salariul mediu din stânga Nistrului era cu 40% mai mare decât în partea dreaptă a Nistrului. Iar în 2019 situaţia s-a inversat – deja în dreapta Nistrului salariul a ajuns cu 50% mai mare decât în stânga Nistrului. Despre aceasta scrie pe blogul său economistul IDIS „Viitorul”, Veaceslav Ioniţă.

Pe parcursul a 20 de ani, cu mici excepţii, salariul mediu pe ambele maluri ale Nistrului era la acelaşi nivel. Totul a început să schimbe după anul 2013, când pretinsele autorităţi din regiunea transnistreană au decis menţinerea artificială a cursului valutar, transmite IPN.

Pe de o parte, acest lucru a îmbunătăţit condiţiile salariale ale angajaţilor, unde salariul a crescut mult mai rapid decât în dreapta Nistrului. Însă menţinerea artificială a cursului valutar în regiune s-a realizat din contul epuizării rezervelor valutare, care la începutul anului 2016 au atins o valoare negativă. Din 2016 banca centrală din regiunea transnistreană nu mai publică datele privind rezervele valutare, doar informează că ele continuă sa fi negative.

Potrivit expertului, menţinerea artificială a cursului valutar a lovit dur asupra exporturilor, care în cinci ani s-au redus cu 1/3 de la 700 de milioane de dolari în 2012 la 530 de milioane de dolari în 2016. În această perioadă am asistat nu doar la reducerea exporturilor, dar şi la scoaterea de capital din regiunea transnistreană. Menţinerea artificială a cursului valutar şi salariile majorate din regiune au fost plătite din contul exportatorilor, ceea ce i-a forţat pe mulţi să scoată capitalul.

În 2016, după ce banca centrală din stânga Nistrului a epuizat toate rezervele valutare, a fost nevoită să deprecieze rubla transnistreană, care în doi ani s-a depreciat cu 70% faţă de leul moldovenesc. Această depreciere dramatică a lovit puternic asupra bunăstării populaţiei şi a salariului, care recalculat în lei a înregistrat o reducere de 50% în doar doi ani. Însă această măsură nu a fost suficientă, din acest motiv banca centrală transnistreană a fost nevoită să înăsprească politica valutară din regiune, obligând agenţii economici să vândă o parte din veniturile valutare.

În anul 2019, în lipsa rezervelor valutare, banca centrală de la Tiraspol a luat iarăşi o decizie riscantă de a menţine cursul valutar. Pe de o parte această decizie a îmbunătăţit situaţia cu remunerarea muncii din regiune, care după doi ani de cădere dramatică a înregistrat o creştere în 2019. Pe de altă parte, această creştere a salariului cade pe umerii exportatorilor, care şi aşa nu şi-au revenit încă după precedenta menţinere artificială a cursului valutar.

Expertul opinează că, de fapt, pretinsele autorităţi din stânga Nistrului sunt într-o situaţie destul de complicată: au un pacient, economia locală într-o stare gravă, iar unicele instrumente de intervenţie sunt ciocanul într-o mână şi toporul în alta. Dilema este care din aceste două instrumente să le utilizezi pentru a ridica pacientul în picioare.

„Cel mai probabil, în 2020 banca centrală din regiunea transnistreană va fi nevoită să permită deprecierea uşoară a rublei locale, cu nu mai puţin cu 10-15%. Lecţia din stânga Nistrului este simplă: populismul nu ţine mult, iar într-un final pentru populismul autorităţilor plătesc oamenii cu veniturile lor”, mai punctează economistul.