Dacă nu e Uniunea Europeană atunci e Uniunea Eurasiatică pentru că Serbia a făcut o alegere parafată zilele acestea la Moscova. E un accord comercial pe care îl semnează Belgradul cu Rusia apropiindu-se astfel şi economic de tătucul de la Răsărit. Iubirea fostului stat iugoslav faţă de fratele mai mare de la Răsărit e declarată şi prin rachetele hipersonice cu rază scurtă de acţiune pe care Serbia le-a cumpărat tot de la ruşi.
Sistemele de apărare antirachetă S-400 au ajuns la Belgrad săptămâna trecută pentru a participa la exerciţiile militare comune. Tot atunci a ajuns în zonă şi sistemul de lansare a rachetelor Pantsir. Prima oară când aceste sisteme militare ruseşti iau parte la exerciţii desfăşurate în alte ţări. De fapt, armata sârbă, sau mai bine-zis preşedintele sârb Alexander Vucici a hotărât să achiziţioneze aceste rachete hipersonice.
Sub pretextul acestui exerciţiu militar desfăşurat la baza aeriană Batajnica, Rusia şi-a plasat propriile-i sisteme antirachetă S-400 în Serbia.
După cum scrie Monitorul apărării şi securităţii, dislocarea unui asemenea sistem, fie şi temporar, în cadrul exerciţiului Scutul Slav 2019, este, de fapt, o mişcare cu implicaţii politico-militare mari.
Serbia permite Rusiei „să întoarcă" întreg dispozitivul de apărare antiaeriană al NATO.
Sistemul de apărare antiaeriană S-400 are rază de aproape 400 km, acoperind spaţiile aeriene ale tuturor statelor NATO vecine.
Chiar dacă Serbia a prezentat dislocarea S-400 ca fiind parte a unui exerciţiu de apărare antiaeriană, prin definiţie defensiv, acesta este un element al sistemului A2AD prin care Rusia ameninţă supremaţia aeriană NATO în propriul său spaţiu aerian.
Acesta este primul pas făcut de Serbia care o îndepărtează atât de NATO cât şi de UE. Al doilea este unul economic. Relevanţa sa politică nu este deloc de neglijat. Vorbim despre acordul de liber schimb semnat la Moscova cu Uniunea Economică Eurasiatică.
Economic, acordul nu aduce beneficii majore Serbiei ale cărei schimburi comerciale cu Rusia sunt doar de 10 la sută, în timp ce cele cu UE sunt de 63 la sută. Politic însă, acordul reaminteşte Occidentului şi clubului comunitar că lipsa unei acţiuni lasă cale liberă influenţei ruseşti.
Preşedintele Ungariei, Janos Ader: Toate ţările prezente aici, 5 state member prezente la acest summit sunt în favoarea integrării Serbiei în UE şi asta nu e ceva nou, am mai discutat asta şi am arătat că poziţia noastră rămâne neschimbată.
La începutul lunii, când a fost făcută această declaraţie de preşedintele Ungariei la summitul ţărilor din Grupul de la Visegrad, ar fi putut să atragă atenţia măcar pentru simplul fapt că Grupul de la Visegrad nu a susţinut niciodată integrarea Serbiei în UE.
Dacă ţinem cont de relaţia Ungariei cu Rusia şi de cele două evenimente care arată apropierea Serbiei de Moscova, nu poţi să nu te întrebi dacă acceptarea fostului stat iugoslav în clubul comunitar nu ar fi o greşeală de începător.
