”Conferinţa de anul acesta ridică întrebarea dacă Occidentul şi-a pierdut calea. Într-adevăr, se pun întrebări despre forţa legăturii transatlantice. Oamenii se întreabă spre ce ne îndreptăm şi dacă vom continua să mergem împreună. (…) Este adevărat, calea nu este uşoară şi uneori ne poticnim, dar nu ne-am pierdut calea. Şi mai important, valorile noastre nu şi-au pierdut valoarea”, a spus înaltul oficial aliat, citând libertatea, democraţia şi domnia legii care au adus o pace şi o prosperitate fără precedent.

”În multe privinţe, NATO este expresia supremă a Occidentului, Europa şi America de Nord”, a subliniat Jens Stoltenberg, în condiţiile în care ediţia din acest a Conferinţei porneşte de la premisa ”Westlessness”-ului, se desfăşoară sub semnul unei transformări epocale a scenei relaţiilor internaţionale într-o lume mai puţin occidentală, inclusiv pe fondul unei familii occidentale care devine mai puţin occidentală în sensul postbelic al construcţiei ordinii internaţionale. Acest concept este materializat şi prin dubla dilemă a portretizării unei lumi în care Occidentul lasă epicentrul scenei globale în favoarea altora şi a unei strategii comune occidentale adaptată erei competiţiei între marile puteri.

Stoltenberg, care a fost urmat pe scena Conferinţei de secretarii de Stat şi de Apărare ai SUA, într-un mesaj simbolic conturat transatlantic, a reîmprospătat exemplele care arată angajamentul american faţă de securitatea europeană şi euro-atlantică, insistând în acelaşi timp şi asupra nevoii de adaptare a NATO faţă de provocările reprezentate de Rusia, de situaţia din Orientul Mijlociu şi, mai nou, de China.

”Realitatea este că facem mai mult împreună astăzi decât am făcut-o de ani buni. SUA investesc în securitate europeană, cu mai multe trupe, exerciţii şi infrastructură şi cu un sprijin puternic bipartizan. Şi în timp ce preşedintele SUA a cerut aliaţilor europeni să facă mai mult, el a recunoscut, de asemenea, enormele progrese pe care le facem. (…)  Şi când ne-am întâlnit la Londra, liderii NATO au convenit să lanseze un proces de reflecţie pentru a consolida şi mai mult dimensiunea politică a NATO. Aşadar, Europa şi America de Nord trebuie să continue să stea împreună în faţa unei concurenţe globale sporite”, a mai precizat secretarul general al Alianţei.

Vineri, Frank-Walter Steinmeier şi Heiko Maas au criticat actuala administraţie americană, sugerând că noua politică de la Washington este cea care a schimbat regula jocului, dintr-o ordine bazată pe reguli într-una a competiţiei dintre marile puteri.

În contrapartidă, secretarul de stat al SUA Mike Pompeo a afirmat sâmbătă, după discursul lui Jens Stoltenberg, că ”Occidentul câştigă” şi că cei care clamează ”moartea relaţiei transatlantice” sunt exageraţi. De asemenea, Mike Pompeo a cerut o atitudine comună occidentală în faţa Rusiei, dând exemplul conductei Nord Stream 2, şi a Chinei.

De altfel, Jens Stoltenberg a recunoscut în discursul său că NATO are de-a face cu ”competiţia” provocărilor Rusiei care vrea să revină la ”o lume a sferelor de influenţă”, dar şi cu o schimbare ”balanţei globale de putere” în urma ascensiunii Chinei.

”Deci, există o competiţie acolo. (…)  Unii spun că răspunsul este mai multă Europă şi sunt de acord. Dar aceasta este doar o parte. Pentru că mai multă Europă nu poate însemna Europa singură. Orice încercare de a distanţa Europa de America de Nord nu numai că slăbeşte legătura transatlantică şi capacitatea noastră de a concura pe o scenă globală, dar riscă şi divizarea Europei. Nu cred doar în Europa. Deoarece nu cred doar în America. Cred în Europa şi America împreună”, a conchis Jens Stoltenberg.