Cel sau cea care va negocia cu lideri din întreaga lume va avea, potrivit preşedintelui în exerciţiu, luxemburghezul Jean-Claude Juncker, un program de lucru "cu normă întreagă" de 18 ore pe zi. E obligatoriu să cunoască engleza, iar franceza şi orice altă limbă europeană sunt atuuri suplimentare. Preşedintele Comisiei Europene are în subordine circa 33.000 de oameni. Poate fi numit din nou în funcţie o singură dată.

Salariul este mai mare decât al preşedintelui Franţei. Emmanuel Macron are dreptul la 15.140 de euro pe lună, brut. Şeful CE beneficiază lunar de 27.903 euro - de asemenea brut; impozitele sunt de circa 45% - plus o indemnizaţie pentru locuinţă de 4.185 de euro şi una pentru alte cheltuieli de 1.418 euro. Dacă are copii, se mai adaugă 410 euro şi o alocaţie şcolară de 100 de euro.

În schimb, Comisia nu asigură locuinţă de serviciu. Preşedintele poate opta pentru un apartament în cartierul Schuman din Bruxelles, cum fac mulţi europarlamentari; sau îşi poate închiria o vilă în zone mai agreabile din capitala Belgiei şi a Uniunii Europene; sau poate sta într-un hotel, ca Juncker.

Pentru deplasări, preşedintele CE trebuie să folosească curse de linie, ca toată lumea - nu dispune de aeronavă oficială, cum au mulţi şefi de stat.

Biroul preşedintelui este la etajul 13 al clădirii Berlaymont, construit în anii 1960 pe locul fostei mănăstiri cu acelaşi nume. Edificiul a fost renovat la începutul secolului 21, după operaţiuni de eliminare a azbestului care au durat 15 ani. Este o clădire cu plan în cruce, lipsită de opulenţa Palatului Elysee, reşedinţa preşedinţilor Franţei, sau a uriaşei cancelarii din Berlin. Cartierul - numit după Robert Schuman, german născut în Luxemburg, devenit ulterior francez, unul din fondatorii UE - este destul de tern.

Vizavi, tot pe Rue de la Loi (strada Legii), se află sediul Consiliului Uniunii, unde se întâlnesc de mai multe ori pe an şefii de stat şi de guvern din cele 28 de ţări membre. Clădirea poartă numele lui Justus Lipsius, umanist belgian din secolul al 16-lea, iar pentru preşedintele Comisiei Europene este un memento al limitelor puterii de care dispune: el face propuneri, dar deciziile în Uniune le iau conducătorii ţărilor membre şi Parlamentul European.

Principala limbă de lucru în Comisia Europeană va rămâne engleza, chiar şi după Brexit. Acelaşi statut îl au, teoretic, franceza - care şi-a pierdut mult din influenţă după extinderea UE spre est - şi germana.

Cei 27 de comisari europeni - unul din fiecare ţară membră, în afara celei din care provine preşedintele - sunt subordonaţii direcţi ai acestuia. Preşedintele îi selecţionează pe baza propunerilor statelor, iar numirile trebuie aprobate de Parlamentul European. Una din candidatele la funcţie, daneza Margrethe Vestager, a promis că va distribui posturile astfel încât să rezulte un echilibru perfect între bărbaţi şi femei.

Comisia Europeană propune directive şi decrete pentru întreaga Uniune Europeană, monitorizează respectarea concurenţei, aplicând amenzi dacă este cazul, şi negociază acordurile comerciale ale UE în întreaga lume. Şedinţele de lucru au loc săptămânal, de obicei miercurea, la Bruxelles, iar o dată pe lună marţea, la Strasbourg.

Anual, în septembrie, preşedintele CE ţine un discurs despre starea Uniunii în plenul Parlamentului European, întrunit la Strasbourg - o practică similară cu cea a preşedinţilor americani în faţa Congresului Statelor Unite.