La 1 aprilie este Ziua naţională de cinstire a memoriei românilor - victime ale masacrelor de la Fântâna Albă. Acţiuni de exterminare în masă au fost organizate de regimul totalitar sovietic în ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie.
În 1940, România a fost forţată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste trei milioane de oameni, Basarabia, în urma ultimatumului din luna iunie a aceluiaşi an. Imediat ce administraţia şi armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roşie şi NKVD au ocupat teritoriul. Anexarea Basarabiei a avut loc în urma Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939. Franţa şi Anglia, care recunoscuseră anterior Unirea Basarabiei cu România, au preferat să nu se implice deoarece erau în căutarea unui compromis cu Germania lui Hitler.
Pentru Stalin, Basarabia era o bună sursă de produse alimentare, deoarece încă în vara lui 1939 Stalin discuta despre potenţialul agrar al Basarabiei, potrivit lui Valentin Berejkov, fostul traducător al dictatorului de la Moscova.
Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfăşurare rapidă a evenimentelor. În această situaţie, unii dintre ei au încercat să-şi reunească familiile trecând graniţa în mod legal sau, dacă nu era posibil, ilegal. Conform datelor oficiale sovietice, în zona patrulată de Unitatea 97 de grăniceri sovietici, 471 de persoane au trecut graniţa ilegal din zonele Hliboca, Herţa, Putila şi Storojineţ. Zona acestei unităţi era pe o distanţă de 7,5 kilometri la sud de Cernăuţi.
Din regiunile mai îndepărtate, Văşcăuţi, Zastavna, Noua-Suliţă, Sadagura şi Cernăuţi-rurală, 628 de persoane au trecut graniţa pentru a se refugia în România. Acest fenomen a fost prezent în toate grupurile sociale şi etnice din teritoriile ocupate. În primul an de ocupaţie sovietică, estimările ucrainene dau ca cifră un număr de peste 7.000 de refugiaţi în România, dar acesta ar putea fi mult mai mare.
La 19 noiembrie 1940, alte 40 de familii (105 persoane) din localitatea Suceveni au încercat să treacă graniţa noaptea la Fântâna Albă. Surprinşi de patrulele sovietice, a avut loc o confruntare în care trei oameni au fost ucişi, doi răniţi şi capturaţi de sovietici. Restul grupului a reuşit să ajungă la Rădăuţi. Drept represalii, autorităţile sovietice au ordonat arestarea şi deportarea tuturor rudelor celor 105 persoane în Siberia.
La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei în România. Drept urmare, la 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând în faţă un steag alb şi însemne religioase (icoane şi cruci din cetină), a format o coloană paşnică de peste 3.000 de persoane şi s-a îndreptat spre noua graniţă sovieto-română.
În poiana Varniţa, la trei kilometri de graniţa română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat ordinul, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia.
Pentru Stalin, Basarabia era o bună sursă de produse alimentare, deoarece încă în vara lui 1939 Stalin discuta despre potenţialul agrar al Basarabiei, potrivit lui Valentin Berejkov, fostul traducător al dictatorului de la Moscova.
Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfăşurare rapidă a evenimentelor. În această situaţie, unii dintre ei au încercat să-şi reunească familiile trecând graniţa în mod legal sau, dacă nu era posibil, ilegal. Conform datelor oficiale sovietice, în zona patrulată de Unitatea 97 de grăniceri sovietici, 471 de persoane au trecut graniţa ilegal din zonele Hliboca, Herţa, Putila şi Storojineţ. Zona acestei unităţi era pe o distanţă de 7,5 kilometri la sud de Cernăuţi.
Din regiunile mai îndepărtate, Văşcăuţi, Zastavna, Noua-Suliţă, Sadagura şi Cernăuţi-rurală, 628 de persoane au trecut graniţa pentru a se refugia în România. Acest fenomen a fost prezent în toate grupurile sociale şi etnice din teritoriile ocupate. În primul an de ocupaţie sovietică, estimările ucrainene dau ca cifră un număr de peste 7.000 de refugiaţi în România, dar acesta ar putea fi mult mai mare.
La 19 noiembrie 1940, alte 40 de familii (105 persoane) din localitatea Suceveni au încercat să treacă graniţa noaptea la Fântâna Albă. Surprinşi de patrulele sovietice, a avut loc o confruntare în care trei oameni au fost ucişi, doi răniţi şi capturaţi de sovietici. Restul grupului a reuşit să ajungă la Rădăuţi. Drept represalii, autorităţile sovietice au ordonat arestarea şi deportarea tuturor rudelor celor 105 persoane în Siberia.
La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei în România. Drept urmare, la 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând în faţă un steag alb şi însemne religioase (icoane şi cruci din cetină), a format o coloană paşnică de peste 3.000 de persoane şi s-a îndreptat spre noua graniţă sovieto-română.
În poiana Varniţa, la trei kilometri de graniţa română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat ordinul, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia.
