Unirea Principatelor Române reaminteşte necesitatea ca politica externă să rămână o temă de consens naţional, susţinând construirea durabilă a rezilienţei interne şi externe a României, transmite ministrul de externe Bogdan Aurescu, la 24 ianuarie, într-un comunicat remis caleaeuropeana.ro.
Aniversarea Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859 dobândeşte, în acest an, semnificaţii deosebite pentru Diplomaţia Română şi pentru Ministerul Afacerilor Externe. Ea coincide, în 2022, cu împlinirea celor 160 de ani de la formarea primului Guvern şi a primei Adunări Legislative ale României unite, de la 24 ianuarie 1862, marcând realizarea unirii depline şi trecerea la etapa modernizării statului. Cu acest prilej, a fost atribuit în Guvernul României primul portofoliu de ministru al afacerilor externe, în persoana lui Apostol Arsache. Apoi, a fost înfiinţată, la 27 iulie/8 august 1862, şi instituţia dedicată acestui portofoliu, sub denumirea ,,Departamentul Trebilor Străine şi de Stat”.
Cu această ocazie, ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu a transmis următorul mesaj:
,,Actualul context internaţional complex, marcat inclusiv de evoluţiile generate sau accelerate de pandemia de COVID-19, scoate în evidenţă, poate mai pregnant decât oricând, nevoia unei diplomaţii vizionare, eficiente, pragmatice, principiale şi multidimensionale. De aceea, valenţele pe care le conferim în 2022 acestui moment de referinţă în istoria noastră naţională sunt puternic legate de procesul de adaptare şi reflecţie prin care trece Diplomaţia Română.
Unirea Principatelor Române a determinat întemeierea instituţiilor României moderne, printre care şi instituţia care gestionează neîntrerupt, în ultimii 160 de ani, politica externă a ţării – Ministerul Afacerilor Externe, sub denumirea ,,Departamentul Trebilor Străine şi de Stat”, aşa cum este menţionat în actul constitutiv de la 27 iulie/8 august 1862.
În această zi semnificativă în istoria ţării şi a Diplomaţiei Române, încurajez pe fiecare să reflecteze la contribuţia de excepţie a precursorilor noştri în îndeplinirea obiectivului fundamental al recunoaşterii internaţionale şi desăvârşirii Unirii Principatelor. În plan strategic, Unirea Principatelor Române reaminteşte necesitatea ca politica externă a ţării noastre să să rămână, pe termen lung, o temă de consens naţional, susţinând construirea durabilă a rezilienţei interne şi externe a statului şi obiectivele majore urmărite de ţara noastră, inclusiv pe plan extern.
Vom continua să ne îndeplinim şi pe viitor datoria faţă de cetăţenii români, păstrând ca reper activitatea diplomaţilor care au contribuit la întemeierea României unite şi moderne, prin conduită şi acţiune diplomatică dedicate aceluiaşi scop fundamental: protejarea şi promovarea valorilor, intereselor şi obiectivelor ţării noastre şi ale bunăstării şi securităţii cetăţenilor noştri. Acesta este firul roşu care străbate istoria diplomaţiei române moderne, care a coincis întotdeauna cu istoria devenirii ţării noastre.
Pe parcursul întregului an, Ministerul Afacerilor Externe şi-a propus rememorarea şi explicarea istoriei diplomaţiei române pentru publicul larg şi, în mod special, pentru tineri, în ţară şi în statele în care România este reprezentată diplomatic, printr-un program variat de evenimente şi campanii de informare, sub o identitate vizuală aniversară”.
În toamna anului 1859, în urma alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească, diplomaţii români ai acelor timpuri au obţinut, prin eforturi intense şi demersuri profesioniste abile, recunoaşterea dublei alegeri, chiar dacă avea un caracter excepţional, fiind valabilă exclusiv pe durata domniei lui Cuza. Doi ani mai târziu, unirea politică şi administrativă deplină a ţării era de asemenea recunoscută la nivel internaţional, iar la 22 ianuarie 1862, sub conducerea Prim-ministrului de orientare conservatoare Barbu Catargiu, fiind format primul guvern al României moderne, notează sursa citată.
Realizarea recunoaşterii internaţionale a dublei alegeri a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi desăvârşirea Unirii Principatelor au reprezentat astfel primele mari demersuri reuşite ale diplomaţiei româneşti moderne, iar în acest scop au fost trimişi reprezentanţi diplomatici însărcinaţi cu această misiune la Constantinopol, Paris şi în alte capitale europene importante. Scriitorul, omul politic şi diplomatul Vasile Alecsandri (1821-1890) a fost printre cei mai importanţi şi activi dintre aceştia.
Printre măsurile de modernizare a statului şi a societăţii româneşti avansate de Alexandru Ioan Cuza s-a înscris şi stabilirea unui portofoliu al Afacerilor Străine, în 1862, primul titular al acestei demnităţi fiind Apostol Arsache, înaintea organizării structurii instituţionale corespondente. De profesie medic, stabilit în Ţara Românească în 1814, el fusese titularul portofoliului afacerilor străine al Ţării Româneşti şi în perioadele 24 aprilie 1835 – 13 mai 1837 şi 30 aprilie 1861 – 21 ianuarie 1862.
Departamentul Trebilor Străine, precursor al Ministerului Afacerilor Externe de astăzi, a fost înfiinţat la 27 iulie/8 august 1862, prin decret al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, publicat în „Monitorul. Jurnal Oficial al Principatelor Unite”. Apostol Arsache a fost în funcţie, ca ministru al noului stat, în perioada 22 ianuarie 1862 – 24 iunie 1862. Următorul ministru al afacerilor externe al României, conducând Departamentul Trebilor Străine în perioada 24 iunie – 29 septembrie 1862, a fost Alexandru Cantacuzino.
