Într-un interviu pentru Radio Chişinău, expertul spune că după 8 ani de agresiune rusă, ucrainenii s-au orientat în mod clar spre Vest, însă există structuri sociale pe care Moscova încearcă să le radicalizeze. Sergiy Gerasymchuk notează că nici Ucraina, nici Republica Moldova nu au suficiente resurse pentru a influenţa Moscova, iar tot ce pot face este să demonstreze că sunt gata să se apere şi să intensifice interacţiunea cu UE. Cât despre trupele ruse din regiunea transnistreană, expertul crede că acestea pot fi folosite cel mai curând ca diversiune în cazul unei noi ofensive ruse în Ucraina.

Tensiunile de la graniţă, precum şi ultimatul înaintat de Rusia Occidentului au stârnit îngrijorare, pentru că s-a creat impresia că Rusia încearcă să ridice mizele în jocul geopolitic.

Domnule Gerasymchuk, cum aţi caracteriza acum situaţia din Ucraina în contextul ameninţărilor de ofensivă din partea Rusiei?

Federaţia Rusă agresează Ucraina din anul 2014 şi agresiunea aceasta este hibridă, fapt deja recunoscut. Şi nu este vorba doar despre faptul că  Rusia a anexat ilegal Crimeea şi a ocupat o parte a regiunilor Luhansk şi Doneţk, dar şi are numeroase acţiuni hibride în Ucraina. Aici mă refer la tulburarea situaţiei politice în Ucraina, Rusia încearcă inclusiv să prezinte Ucraina ca un stat eşuat în faţa partenerilor noştri din Vest. Toate aceste lucruri se întâmplă de 8 ani. Situaţia s-a acutizat considerabil anul trecut, când Federaţia Rusă a masat la frontiera cu Ucraina mai multe trupe decât anterior, ceea ce a trezit îngrijorarea Kievului şi a partenerilor din Vest. Pe lângă aceasta, Federaţia Rusă a înaintat SUA un ultimatum prin care cere NATO garanţii că nu se va extinde şi că Ucraina nu va deveni stat membru al Alianţei Nord-Atlantice. Moscova cere Vestului să reducă trupele NATO în Europa. Tensiunile de la graniţă, precum şi ultimatul înaintat de Rusia au creat un impact mare în mass-media, dar au şi stârnit îngrijorarea cetăţenilor şi politicienilor, pentru că s-a creat impresia că Rusia încearcă să ridice mizele în jocul geopolitic, Rusia ameninţă cu escaladarea pentru a obţine condiţii favorabile. Kievul nu se îngrijorează doar pentru riscul de escaladare, pentru că acesta există de mulţi ani, dar şi pentru că relativ nu demult s-a schimbat puterea în Statele Unite, dar s-a schimbat şi conducerea în Germania. Pe de o parte noi avem o agresiune rusă în creştere, iar pe de altă parte vedem o anumită indecizie din partea UE şi SUA. Ultimele semnale sunt destul de optimiste, pentru că avem declaraţia secretarului de stat american Antony Blinken, o declaraţie destul de dură la adresa Rusiei. Moscova încearcă să reducă acest dialog doar între Rusia şi Statele Unite, dar Ucraina vrea ca despre soarta sa să se discute în prezenţa Kievului. Noi ne investim speranţele nu doar în SUA, dar şi în UE.

-Cum se pregăteşte Ucraina pentru un eventual scenariu de ofensivă, pe lângă faptul că speră că va fi ajutată de partenerii de Vest?

În primul rând, Ucraina încearcă să stabilească relaţii cu partenerii şi nu este vorba doar despre SUA şi NATO, dar şi despre colaborarea bilaterală cu ţările UE, ale Europei de Vest. Avem schimb de specialişti şi tehnologii cu Marea Britanie, avem colaborare pe dimensiunea de securitate cu Polonia, cu Lituania. Avem un dialog pe securitate destul de productiv cu România în ultima perioadă.

De asemenea, este destul de semnificativă decizia Ministerului Apărării de la Kiev de înregistrare militară şi a femeilor, nu doar a bărbaţilor. Acest decret a devenit deja public. Astfel, Ucraina arată că în cazul unei invazii masive a Federaţiei Ruse, Ucraina poate conta nu doar pe militarii şi soldaţii în termen, dar şi pe o mobilizare populară. Astfel de acţiuni se fac pentru a demonstra cât de mult putem mobiliza societatea şi în acest mod potenţialul duşman să înţeleagă că în societate există resurse şi este gata să se opună. Acesta este un semnal important şi pentru Moscova, arătăm că suntem gata să rezistăm, şi este un semnal important şi pentru partenerii noştri din Vest. Noi demonstrăm astfel că Ucraina nu e Afganistan şi dacă partenerii noştri vor decide să nu se implice, oricum rezistenţa în Ucraina se va păstra la un nivel înalt.

Rusia încearcă mereu să găsească puncte slabe în ţările pe care le atacă şi le agresează nu doar militar, ci tulburând situaţia politică şi pe cea economică.

-Cum reacţionează societatea ucraineană la această agresiune constantă din partea Rusiei?

Există aspecte pozitive şi negative în această situaţie. Partea pozitivă este că o stare prelungită de risc atenuează frica. Această situaţie s-a reflectat pozitiv asupra atitudinii ucrainenilor în raport cu NATO şi UE. Din 2014 a crescut numărul susţinătorilor pro-Vest. Dacă până în 2014, majoritatea cetăţenilor oscilau între Rusia şi Occident, atunci acum alegerea este evidentă. Pe de altă parte, desigur o parte a societăţii este afectată de sindromul post-traumatic, care se reflectă în special asupra celor care au participat la război. O parte din aceşti oameni pot fi manipulaţi şi radicalizaţi şi Moscova ar putea să folosească şi alimenteze această radicalizare. Rusia mereu încearcă să găsească puncte slabe în ţările pe care le atacă şi le agresează nu doar militar, ci tulburând situaţia politică şi pe cea economică.

Nici Ucraina, nici Republica Moldova nu au suficiente resurse pentru a influenţa Moscova. Tot ce putem face este să ne apărăm.

-Vorbim despre scenarii ale Kremlinului asemănătoare în Ucraina, Republica Moldova, când Kremlinul creează şi alimentează regimuri separatiste, care se opun autorităţilor constituţionale. Cum am putea să facem faţă acestor politici ruse?

Nici Ucraina, nici Republica Moldova nu au suficiente resurse pentru a influenţa Moscova. Nu avem nici resurse economice, nici militare. Tot ce putem face este să ne apărăm şi să demonstrăm că suntem gata să ne apărăm, indiferent dacă ne vor ajuta partenerii din Vest. În al doilea rând, şi Ucraina şi Republica Moldova trebuie să mizeze pe mai multă interacţiune cu UE, iar pentru aceasta trebuie să acordăm mai multe atenţie reformelor, astfel încât UE să nu poată spune că nu ne putem integra pentru că nu am făcut progrese. Sunt necesare reforme în sistemul judiciar, în lupta cu corupţia. Trebuie să fim gata să ne apărăm şi să ne reformăm ţările şi ar fi bine să vorbim împreună. Adică Republica Moldova, Ucraina şi Georgia - trei ţări care au suferit din cauza dorinţei lor de a ieşi din colivia URSS şi de a se coopera şi integra în UE.

Nu trebuie să excludem diversiunile care s-ar putea face de către trupele din regiunea transnistreană alături de curatorii lor ruşi.

-În Republica Moldova avem dislocate trupe ruse în regiunea transnistreană. Ar putea fi folosite acestea în cazul unei noi agresiuni ruse în Ucraina?

Vorbind despre trupele ruse pe teritoriul regiunii transnistrene nu este un secret că aşa-numitele trupe de pacificatori şi aşa-zisă armată din regiune au exerciţii comune, ceea ce creează premise ca să le considerăm drept un anumit pericol. În acelaşi timp, aceste trupe nu sunt suficiente pentru o operaţiune în sud-vestul Ucrainei. După câte ştiu, specialiştii noştri militari nu iau în calcul asta ca un risc direct de ofensivă militară din regiunea transnistreană. Însă nu trebuie să excludem diversiunile de acolo, care se vor face de către trupele din regiunea transnistreană alături de curatorii lor ruşi din regiune.