PREŢUL LIBERTĂŢII

Ludmila Scalnîi: „Vatamanu ne-a zis că suntem puţine, dar destule, eram femei agere şi principiale”

Puterea unei femei poate doborâ regimuri, poate învinge frica şi poate face faţă ameninţărilor. Au demonstrat-o acum 27 de ani cele 10 femei din totalul de 278 de deputaţi semnatari ai Declaraţiei de Independenţă. Au fost şantajate cu viaţa celor dragi, dar şi-au pus semnătura pentru independenţă fără urmă de îndoială. Le putem numi astăzi femeile independenţei, pentru că sunt femei care au înţeles ce preţ au plătit pentru libertate.

27 august 1991, forfotă mare în Parlamentul de la Chişinău – 278 de deputaţi votează Declaraţia de Independenţă şi se înghesuie să o semneze. Printre mulţimea de bărbaţi, distingem cu greu şi 10 femei, pline de curaj şi entuziasm. Ştiau că semnatura lor le va costa scump, dar s-au grăbit să o facă, pentru libertatea unui întreg popor.

Afară, sute de mii de oameni aşteptau cu sufletul la gură să vadă acea coală de hârtie semnată în Parlament. Însemna pentru ei o gură de aer şi aveau să o prindă cu busuioc, alături de icoane.

Emoţionate, dar mai puternice ca niciodată, cele câteva femei au fost puse la grea încercare. Pentru că spiritul de renaştere naţională a început să-şi facă loc printre basarabeni încă la sfârşitul anilor 80, puterea sovietică a intuit la ce poate duce setea de libertate. Aşa că a decis să treacă la ameninţări şi a considerat femeile din primul Parlament, veriga slabă. S-a ciocnit, în schimb, de un zid de voinţă şi demnitate.

Pentru că ştiu cel mai bine care este preţul libertăţii, femeile independenţei retrăiesc emoţiile din 91 în fiecare an şi plâng, în acelaşi, timp pentru că semnatarii actului fundamental al Republicii Moldova rămân tot mai puţini.

Deseori, emoţiile lor se împletitesc cu regrete – altceva ar fi trebuit să ajungă Republica Moldova independentă. Astăzi femeile independenţei spun că ne lasă moştenire libertatea plătită cu sânge şi ne ordonă să rămânem strajă democraţiei.