Recomandari

Repertoriul Teatrului Naţional Mihai Eminescu pentru săptămâna viitoare

post-img

Actorii Teatrului Mihai Eminescu se întorc din turneul din Bucureşti şi Iaşi şi îşi invită spectatorii la noi spectacole, puse pe scena teatrului din Chişinău. Pentru săptămâna viitoare, TNME a pregătit spectacole muzicale, comedii sau spectacole care răscolesc amintiri şi istorii.

28.01.2020 Ora 18:30 Sala Studio - „Copiii Foametei. Mărturii ” de Alexei Vakulovski

Durata spectacolului - 1h 40m / Pauză: Nu

Spectacol nerecomandat tinerilor sub 12 ani.

„Luminiţa Ţâcu împreună cu toată echipa a reuşit să desăvârşească frumuseţea – e vorba despre fiecare dintre noi, despre fiecare bunic, străbunic care a trecut prin foamete. Am văzut interviurile actorilor de la conferinţa de presă, ei nu joacă doar un text, ei îşi spun istoria lor, direct legată de rude, de moartea trimisă prin înfometare în Moldova. Poate că nu ar trebui să spun asta, dar Luminiţa Ţâcu mi-a zis că de multe ori nu reuşeau să facă repetiţii pentru că actorilor le venea să plângă când trebuiau să spună textul. Nu e vorba doar de istorie, ci de viaţă şi moarte. De viaţa şi moartea noastră.”

29.01.2020 Ora 18:30 Sala Studio - „Storcătorul de fructe” de Ilia Cilaki

Durata spectacolului: 1h 20m / Pauză: Nu

„Storcătorul de fructe” reprezintă o privire dintr-o parte la majoritatea familiilor din societatea modernă. Acţiunea piesei are loc într-un apartament în care cei apropiaţi locuiesc împreună: bunicul, bunica, mama, tatăl, fiica, ginerele, socrii, un bebeluş. E o piesă despre comunicare. Mai bine zis, despre faptul că poţi vorbi, dar fără să comunici. În această piesă toţi vorbesc, dar niciunul nu-l înţelege pe celălalt. Fiecare are dreptate, dar nu există armonie. Vinovaţii sunt ceilalţi. De fapt, e o piesă despre criza comunicării între cei mai apropiaţi oameni.


30.01.2020 Ora 18:00 Sala Mare -  „12 Scaune” de Ilf şi Petrov

Durata spectacolului: 2h 30min / Pauză: Da

Douăsprezece scaune” de Ilf şi Petrov – comedie muzicală despre corupţie şi birocraţie, după piesa cu acelaşi nume, o nouă adaptare, toată trupa în scenă. Subiectul, acelaşi: goana după bogăţii, corupţie, temă actuală şi în Md. Eroii –puţin modificaţi (caractere naţionale). Ostap Bender, „maestru al combinaţiilor”, cu cei doi amici ai săi – Ippolit Matveevici şi părintele Fiodor sunt meru în căutarea comorii ascunse. O comedie muzicală mustoasă cu aluzii fine la timpurile actuale.


31.01.2020 Ora 18:00 Sala Mare -  „Aveţi ceva de declarat?” de Georges Feydeau

Spectacol nerecomandat tinerilor sub 14 ani.

Sub bagheta dirijorală a maestrului Petru Hadârcă, orchestra interpreţilor de frunte ai Naţionalului chişinăuian, metamorfozează una din piesele cele mai jucate pe mapamond într-un tonic estetic, adevărat cocteil de emoţie, energie şi forţă imaginativă.

“Puricele în ureche” scris de genialul comediograf francez George Feydeau poposeşte pe scena noastră în timpuri nu prea vesele: un motiv în plus să nu ratăm premiera din 16 şi 17 aprilie. Să ne copleşească iureşul de muzică, situaţii haioase şi quiproquo-uri voioase, încântătoare cum n-a văzut Parisul! Aveţi ceva de declarat? Doar bună dispoziţie, bucuria de a trăi.

Şi de a juca de dragul spectatorului fidel!


01.02.2020 Ora 18:00 Sala Mare - „Filumena Marturano sau divorţ în stil italian” de Eduardo de Filippo

Durata spectacolului - 2h / Pauză: Da

"Filumena Marturano sau Divorţ în stil italian" e povestea relaţiei amoroase care a durat 26 de ani intre Domenico Soriano, 50 napolitan înstărit din lumea bună şi Filumena, 48, fostă cocotă, cucereşte iremediabil prin sinceritate şi adevăr.

Subiectul piesei e cunoscut şi din celebrul film Căsătorie în stil Italian, (cu Sophia Loren şi Marccello Mastroianni în rolurile principale), însă minunatul duet al protagoniştilor moldoveni îi conferă o altă profunzime: personajele au trecut de prima tinereţe, iubirea lor e cu năbădăi, cu fulgere şi tunete. Pentru a-l convinge pe Domenico s-o ia de nevastă, Filumena recurge la un şiretlic şi ca o actriţă adevărată, se dă de ceasul morţii. Îşi atinge scopul, devine Doamna Soriano, însă curând divorţează, mărturisindu-i amantului său de o viaţă că unul dintre cei copiii de care acesta nu ştia nici cu spatele, este fiul său.

Domenico este pus în faţa unei dileme existenţiale: să continue viaţa sa de Don Juan fără de griji, sau să întemeieze o familie? În final, personajul interpretat de Petru Hadârcă îşi revede concepţia de viaţă, fiecare gest al său este plin de demnitate şi măreţie: Copiii sunt copii, spune Filumena; de dragul lor Domenico îşi pune pirostriile. De bunăvoie şi nesilit de nimeni, devine alt om: tată şi cap de familie responsabil. Îi sunt dragi copiii şi conştientizează că de Filumena îl leagă mai multe decât iubirea carnală. Astfel vedem unul din puţinele specatole cu Happy end, când eroina se vede împlinită ca mamă şi soţie, strălucind defericire…


02.02.2020 Ora 18:00 Sala Mare - „Livada de vişini” de A. P. Cehov

Durata spectacolului: 2h 30min / Pauză: Da

Piesa "Livada de vişini" Cehov o considera comedie, Stanislavski - tragedie, iar pe afişul de la premieră, în 1904, scria dramă), devine, în viziunea regizorului Alexandru Cozub, tragicomedie, spectacol savuros despre setea de iubire împărtăşită, despre nevoia de sens şi împlinire.

Trei generaţii de personaje - egocentrice, naive, risipitoare şi flecare,- nu se ascultă unul pe celălalt şi nici n-o vor : îi adună doar Livada, mai mult cea din aduceri aminte decât cea înflorind sub ferestre.

 Livada de vişini de la Chişinău provoacă, vorbind de imperativul schimbării, de indiferenţă şi resemnare: struna ruptă poate fi doar înlocuită: dacă, asemenea bătrânului Firs, "nu mai înţelegi nimic… totul s-a destrămat, " rămâi zăvorât în casa pustie.

Tăvălugul tranziţiei trece peste tot şi toate: Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ce ai sădit, - zice Eclesiastul. De n-ai curaj s-o faci tu însuţi, lepădându-te de trecutul bântuit, asumându-ţi schimbarea, îţi vor smulge alţii Livada - de vişini, peri sau gutuie; casa părintească nu se vinde e slogan ce dă bine în cântec, nu şi în realitate.

Rostul livezilor e să rămână, imaculate, în memorie.