Romania La Zi

„România în fiecare zi”. Ionel Teodoreanu, romancierul care a evocat prin scrieri copilăria şi adolescenţa

Ionel Teodoreanu (nume complet: Ioan-Hipolit Teodoreanu), născut pe 6 ianuarie 1897 în Iaşi, a fost un romancier şi avocat român interbelic, cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei şi adolescenţei.

Ionel Teodoreanu s-a născut în Iaşi la 6 ianuarie 1897, în casa părinţilor săi de pe strada Ştefan cel Mare. Era cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu şi al Sofiei Musicescu Teodoreanu, profesoară de pian la conservator. Bunicii săi sunt, dinspre tată, Alexandru Teodoreanu (magistrat) şi Elencu Teodoreanu, iar dinspre mamă, Gavriil Musicescu (director al conservatorului şi conducătorul corului mitropoliei) şi Ştefania Musicescu. I-a avut ca fraţi pe Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel) şi Laurenţiu Teodoreanu (Puiu), fratele mai mic, mort pe frontul francez în 1918.

Primii doi ani de şcoală primară (1904-1906) i-a urmat la şcoala primară germană „Pitar-Moş” din Bucureşti, după care a revenit la Iaşi. Între 1908 şi 1912 este elev al Liceului Internat din Iaşi (astăzi Colegiul Naţional „Costache Negruzzi”). Clasele superioare a V-a şi a VI-a de liceu le continuă la Liceul Internat, după care se transferă la Liceul Naţional (astăzi Colegiul Naţional), urmând clasele a VII-a şi a VIII-a, secţia modernă, pe care le termină în 1916.

Ionel Teodoreanu a debutat în revista Însemnări literare în 1919 cu „Jucării pentru Lily”. Debutul editorial l-a avut cu volumul de nuvele „Uliţa copilăriei” (1923). Este legat, ca şi fratele său Păstorel Teodoreanu, eminent epigramist, de grupul Viaţa Românească, tutelat de Garabet Ibrăileanu. Prima descoperire a noului scriitor în mediul literar ieşean aparţine lui Demostene Botez. Pe acesta, Ionel Teodoreanu îl cunoştea încă din anii de liceu. Fiind unul din animatorii Însemnărilor literare – de sub conducerea directă a lui Mihail Sadoveanu şi George Topârceanu – şi deja colaborator al lui Garabet Ibrăileanu, Demostene Botez îl prezintă marelui critic pe mai tânărul său prieten. Tenacitatea lui Garabet Ibrăileanu de a-l susţine pe Ionel Teodoreanu, în care vedea un membru al grupării de la Viaţa Românească cu drepturi egale faţă de ceilalţi, se sprijinea nu atât pe valoarea intrinsecă acordată „Jucăriilor pentru Lily”, cât pe speranţele mari pe care şi le pune în viitorul artistic al protejatului său. Speranţele criticului nu sunt înşelate, şi încă din primul an al noii ei apariţii Viaţa românească începe să aibă în Ionel Teodoreanu pe unul dintre colaboratorii ei tot mai activi şi mai de valoare.

Anii 1920, 1921, 1922 şi 1923 nu sunt deosebit de productivi, căci în acest răstimp scriitorul publică destul de puţin: povestirile ce vor intra în volumul „Uliţa copilăriei” şi alte câteva ce nu vor rămâne decât în paginile revistei Viaţa românească, la care se adaugă traducerea articolului „Amintiri despre Tolstoi” al lui Maxim Gorki.

Începând cu anul 1924 însă, Ionel Teodoreanu începe lucrul la trilogia „La Medeleni”, publicând succesiv în revista Viaţa românească, până în anul 1928, părţi ale celor trei volume ce compun acest roman. Critica a subliniat prospeţimea condeiului său în evocarea copilăriei şi a adolescenţei exuberante. Presărând cele trei părţi ale cărţii cu întâmplări din propria viaţă, se pierde subtil în analiza sufletului omenesc. Creează câteva tipuri memorabile de fete (Olguţa, Monica).

Să nu uităm să iubim România în fiecare zi. Acest proiect este realizat cu sprijinul Guvernului României, prin intermediul Departamentului pentru Relaţia cu Republica Moldova.