SCI-TECH

De ce este toată lumea atât de obsedată de Marte? Iată alte planete pe care am putea să le explorăm

post-img

Luna trecută, China a amartizat şi a lansat cu succes roverul Zhurong pe suprafaţa Planetei Roşii, astfel devenind a doua ţară din lume care „să păşească cu roţile” pe suprafaţa lui Marte.

Anul trecut, Statele Unite ale Americii, Emiratele Arabe Unite şi China au lansat misiuni spre Marte, profitând de timpul relativ scurt al călătoriei oferit de apropierea neobişnuită a celor două lumi.
 

Totuşi, de ce sunt oamenii de ştiinţă (şi nu numai) atât de obsedaţi de planeta Marte? De ce investim atât de mult timp şi bani pentru această planetă având în vedere că există cel puţin alte şapte în Sistemul Solar, peste 200 de sateliţi, nenumăraţi asteroizi şi multe altele?

Din fericire, omenirea îşi îndreaptă eforturile şi înspre alte lumi, existând deja o mulţime de misiuni în derulare în locuri foarte interesante din Sistemul Solar: lumi cu trăsături exotice, cum ar fi vulcani de gheaţă, inele din reziduuri îngheţate şi câmpuri magnetice imense.

Câte nave spaţiale active cutreieră momentan prin Sistemul Solar?

Momentan, 26 de nave spaţiale active cutreieră prin Sistemul Solar. Unele orbitează alte planete şi sateliţi, unele au aterizat pe suprafeţele altor lumi, iar altele au desfăşurat zboruri la distanţe mici pentru a trimite imagini înapoi pe Terra. Doar jumătate dintre aceste nave spaţiale vizitează Marte.

Printre aceste 26 de nave spaţiale sunt incluse misiuni pe termen lung precum Voyager 1 şi 2, acestea fiind încă operaţionale după mai bine de 40 de ani. Între timp, Voyager 1 şi 2 au părăsit Sistemul Solar şi s-au aventurat în spaţiul interstelar. Lista mai include şi nave spaţiale mai puţin celebre, potrivit Phys.

Spre exemplu, nava spaţială Juno se află pe orbita lui Jupiter. Lansată în 2011, Juno a ajuns pe orbită lui Jupiter aproape cinci ani mai târziu. Acum, nava spaţială măsoară diferite proprietăţi ale planetei uriaşe, inclusiv câmpul magnetic, condiţiile atmosferice şi cantitatea de apă din atmosferă. Toate aceste date îi ajută pe oamenii de ştiinţă să stabilească care teorie a formării planetei este corectă (sau dacă sunt necesare noi teorii). Juno a depăşit deja durata planificată de şapte ani, misiunea fiind extinsă până în 2025.

NASA a aprobat recent două misiuni pentru explorarea lui Venus

De asemenea, cercetătorii mai primesc date şi de la navele spaţiale prinse în „puţurile gravitaţionale” din Sistemul Solar. Există locuri speciale pe orbite numite „puncte Lagrange”, acestea fiind poziţii echilibrate din punct de vedere gravitaţional între două corpuri.

Solar and Heliospheric Observatory (SOHO) este una dintre cele patru nave spaţiale apropiate de punctul Lagrange dintre Pământ şi Soare, la aproximativ 1,5 milioane de kilometri distanţă de Pământ (de aproximativ patru ori mai departe decât Luna).

O altă lume ostilă este cel mai apropiat vecin planetar al nostru, Venus. În ciuda temperaturilor ridicate şi a presiunilor zdrobitoare de la suprafaţă, NASA a aprobat recent finanţarea pentru două misiuni de explorare a originilor planetei şi a atmosferei sale. Mai mult, descoperirea fosfinei în atmosfera lui Venus i-a determinat pe oamenii de ştiinţă să creadă că viaţa ar putea exista la temperaturile mai prietenoase de la altitudini mai mari.