Patru femei militare au relatat despre propriile experienţe în calitate de pacificatoare militare în cadrul misiunilor ONU de menţinere a păcii în Republica Centrafricană şi în Sudanul de Sud. Discuţia a avut loc prin intermediul unei conferinţe video cu genericul „Participarea femeilor la consolidarea păcii: perspectiva pacificatoarelor militare”, organizată cu suportul UN Women Moldova.
Locotenent-colonel Iulia MADAN îndeplineşte serviciul militar începând cu anul 2001, deţinând pe parcurs mai multe funcţii. Ultima funcţie pe care a îndeplinit-o Iulia este în sectorul cooperării internaţionale. Ea a participat de două ori la misiunile de menţinere a păcii „MINUSCA” în Republica Centrafricana, în perioada anilor 2014-2016 şi 2018-2020.
„Odată ajunsă la finele primului mandat, am avut un scop bine determinat şi anume - de a reveni înapoi şi de a monitoriza personal procesul de restabilire a păcii în acea zonă de conflict şi, spre marele meu noroc, peste doi ani am revenit pe continentul african în cadrul aceleiaşi misiuni, în Republica Centrafricana. Am revenit cu un bagaj de experienţă mult mai bogat, obţinut pe durata primului mandat. Eram mult mai încrezută în forţele proprii şi, totodată, entuziasmată de noile provocări. Am avut ocazia să activez în echipe cu adevăraţi profesionişti şi profesioniste care aveau o bogată experienţă în acest domeniu. Astfel, mi-am dezvoltat enorm abilităţile profesionale” – povesteşte Iulia.
„Cu părere de rău, cel mai frecvent victimele unui conflict devin persoane vulnerabile care nu-şi pot asigura securitatea pe cont propriu – mă refer în special la femei şi copii. Dacă vorbim despre eficacitatea detaşării unei femei militare în operaţiuni de menţinere a păcii şi în activităţi de colectare a informaţiei în teren, prin interacţiunea cu populaţia locală din zona de conflict, prezenţa acesteia într-o echipă de observatori şi observatoare este mai mult decât necesară şi importantă. Desigur, am în vedere şi întreprinderea tuturor măsurilor de protecţie, prevenţie şi reabilitare. Mai mult decât atât, suntem un exemplu pentru cei care trebuie să privească lucrurile dincolo de limitele stabilite de către o societatea dominată de violenţă, precum şi un stimul pentru femeile care se află în aceste zone de conflict.” Acum Iulia îşi continuă serviciul militar în localitatea de baştină, în cadrul Armatei Naţionale, dar, cu siguranţă, experienţa pe care a obţinut-o în cele două misiuni este de neînlocuit.
Locotenent-colonel de justiţie Elena MILCENCO a avut oportunitatea să participe, în perioada noiembrie 2017 – februarie 2019, în cadrul Misiunii Me Integrate a ONU de Stabilizare în Republica Centrafricană (MINUSCA). De asemenea, Elena a avut ocazia să deţină nu doar funcţia de observatoare militară, dar şi de consilieră gender (Gender Adviser).
„Eu am ajuns în această misiune cu gândul că voi fi observatoare militară, însă odată ce consilierul pe acţiuni de protecţie a studiat CV-ul meu şi a înţeles că eu am trecut şi un curs de consiliere gender, a considerat că timp de şapte luni voi activa în calitate de consilieră gender. Această funcţie presupune colectarea informaţiei de securitate şi de analiză în funcţie de riscuri şi pericole la care se supun sau care prezintă diferite categorii de gender (ex. băieţi tineri, fete virgine, bărbaţi de vârstă medie etc.), evaluarea potenţialelor riscuri care pot dăuna misiunii sau populaţiei locale şi identificarea metodelor eficiente de executare a mandatului misiunii, ţinând cont de riscurile şi pericole mai sus-menţionate.
De exemplu, în diferite regiuni, băieţii cu vârsta cuprinsă între 8-13 ani, ai căror parinţi au fost ucişi în cadrul conflictului din anul 2014, au fost înrolaţi în grupările paramilitare şi au fost antrenaţi ca soldaţi. Cel mai tânăr băiat soldat pe care l-am întâlnit eu avea opt ani, cu el am lucrat mult în scopul de a-i schimba viziunea şi pentru a-l scoate din acea unitate paramilitară în care a fost înrolat.
În alte regiuni am depistat că fetele virgine sunt de asemenea expuse riscului din motiv că până la acţiunile armate de amploare, acestea erau vândute de către proprii părinţi la subdiviziunile paramilitare. Pentru acea societate era un lucru tradiţional şi normal. Depistând acest fenomen noi, de fapt, am atins două scopuri care ţin şi de securitatea internă a misiunii, dar şi de securitatea populaţiei şi executarea mandatului de protecţie a populaţiei civile.
S-au depus multe eforturi şi în combaterea fenomenului de violenţă sexuală. Pentru aceasta, am fost nevoită să trec cursuri specializate în timp ce eram în misiune” – povesteşte Elena despre experienţele trăite în misiunea de menţinere a păcii.
Drept o continuare a gândurilor expuse de Iulia MADAN despre importanţa detaşării femeilor în misiunile de menţinere a păcii, Elena a făcut referire la un caz care implica un bărbat, victimă a violenţei sexuale, folosite ca armă de război. Acesta a refuzat să discute cu bărbaţi militari şi a menţionat că va oferi declaraţii doar unei persoane de gen feminin şi neapărat ca aceasta să fie din afara Africii. „Deci, sunt cazuri în care însăşi populaţia locală solicită să colaboreze cu femei din partea misiunii” – concluzionează Elena.
„Vreau să le comunic colegelor să nu le fie frică de misiuni de menţinere a păcii, deoarece suntem extraordinare. Nimic din ceea prin ce am trecut eu nu a fost într-atât de complicat, încât să refuzi o astfel de oportunitate. Eu vă încurajez să vă implicaţi activ pentru că noi avem ce oferi lumii, noi avem ce oferi misiunilor.”
Alte două femei militare ne-au relatat despre experienţele lor în cadrul misiunii ONU din Sudanul de Sud (UNMISS), una din primele cinci cele mai periculoase ţări din lume, în special pentru femei, încât în acea zonă este practicată şi mutilarea genitală. Este o ţară aflată într-un război continuu, cu cea mai proastă situaţie umanitară din lume.
Maior Natalia LEFTER face parte din Armata Naţională de mai mult de 11 ani şi a obţinut doctoratul în ştiinţe pedagogice, fiind şi conferenţiară universitară, maestră a sportului judo şi sambo. Natalia a revenit acasă de aproape un an şi jumătate, continuând serviciul militar în cadrul Marelui Stat Major al Armatei Naţionale şi fiind profund marcată de experienţa trăită în calitate de pacificatoare.
„Visul meu era sa ajung într-o misiune sub egida ONU pentru ca să mă simt utilă, să fiu o femeie militară mândră că am putut contribui cu experienţa mea la menţinerea păcii în lume, însă toată lumea îmi spunea: „Natalia, tu eşti specialistă în pregatire fizică, nu ai şanse”, dar eu am mers înainte studiind toate aspectele teoretice şi practice pentru a fi înrolată în misiunea dată. Şanse sunt mereu dacă crezi în tine.
Indiferent că eşti femeie militară sau bărbat militar, avem aceleaşi responsabilităţi atât în misiuni, cât şi acasă. Uneori, femeii militare îi revin şi mai multe sarcini. Pe parcursul patrulării am interacţionat cu mai multe femei: mame, adolescente, copile, şi toate aveau nevoie de comunicare şi de susţinere de la o femeie puternică moral şi fizic. Femeile au nevoie de un model care să poată să le ofere încrederea că fiecare persoană, indiferent de statutul acesteia, de culoare, etnie, rasă sau religie – poate să devină la fel de puternică.”– povesteşte ea.
Natalia susţine că „Dacă vrei să ai bune reuşite în misiune, trebuie să fii puternică, să fii independentă şi să te laşi ghidată de forţa interioară care te va ajuta să depăşeşti orice obstacol şi dificultate. Nu te mulţumi niciodată cu puţinul pe care-l ai, fii ambiţioasă, fii puternică, autodepăşeşte-te şi acceptă provocările vieţii”.
Căpitan Tatiana SÎRGHI, care a revenit cu cinci luni în urmă din Sudanul de Sud, unde a activat în calitate de observatoare militară: „Activez în forţele armate din primăvara anului 2010. Pe parcursul acestor 10 ani, am avut posibilitatea de a înţelege ce reprezintă o femeie militară. Aici lucrurile vin de la sine, progresele noastre sunt succesele noastre. Îndemn colegele mele să aplice pentru o misiune militară pentru că le aşteaptă în faţă o carieră frumoasă. Am încercat să le povestesc şi copiilor mei despre această experienţă ca să înţeleagă că sunt cei mai norocoşi copii de pe faţa pământului pentru că suntem într-o zonă fără conflicte deschise şi că au tot ce le trebuie pentru o viaţă fericită – au posibilitatea să înveţe şi să se bucure de un viitor minunat” – a împărtăşit Tatiana.
În anul 2020 este marcată cea de a 20-a aniversare a Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea şi securitatea. Rezoluţia a reafirmat importanţa participării egale şi a implicării depline a femeilor în procesul de menţinere şi promovare a păcii şi securităţii.
În martie 2018, Guvernul Republicii Moldova a aprobat Programul naţional de implementare a Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea şi securitatea pentru anii 2018-2021 şi Planul de acţiuni cu privire la punerea în aplicare a acestuia. Programul naţional recunoaşte rolul important pe care îl au femeile în consolidarea păcii şi securităţii şi propune paşi concreţi în vederea înlăturării barierelor identificate care reduc reprezentarea şi influenţa femeilor în sistemul de securitate.
„Odată ajunsă la finele primului mandat, am avut un scop bine determinat şi anume - de a reveni înapoi şi de a monitoriza personal procesul de restabilire a păcii în acea zonă de conflict şi, spre marele meu noroc, peste doi ani am revenit pe continentul african în cadrul aceleiaşi misiuni, în Republica Centrafricana. Am revenit cu un bagaj de experienţă mult mai bogat, obţinut pe durata primului mandat. Eram mult mai încrezută în forţele proprii şi, totodată, entuziasmată de noile provocări. Am avut ocazia să activez în echipe cu adevăraţi profesionişti şi profesioniste care aveau o bogată experienţă în acest domeniu. Astfel, mi-am dezvoltat enorm abilităţile profesionale” – povesteşte Iulia.
„Cu părere de rău, cel mai frecvent victimele unui conflict devin persoane vulnerabile care nu-şi pot asigura securitatea pe cont propriu – mă refer în special la femei şi copii. Dacă vorbim despre eficacitatea detaşării unei femei militare în operaţiuni de menţinere a păcii şi în activităţi de colectare a informaţiei în teren, prin interacţiunea cu populaţia locală din zona de conflict, prezenţa acesteia într-o echipă de observatori şi observatoare este mai mult decât necesară şi importantă. Desigur, am în vedere şi întreprinderea tuturor măsurilor de protecţie, prevenţie şi reabilitare. Mai mult decât atât, suntem un exemplu pentru cei care trebuie să privească lucrurile dincolo de limitele stabilite de către o societatea dominată de violenţă, precum şi un stimul pentru femeile care se află în aceste zone de conflict.” Acum Iulia îşi continuă serviciul militar în localitatea de baştină, în cadrul Armatei Naţionale, dar, cu siguranţă, experienţa pe care a obţinut-o în cele două misiuni este de neînlocuit.
Locotenent-colonel de justiţie Elena MILCENCO a avut oportunitatea să participe, în perioada noiembrie 2017 – februarie 2019, în cadrul Misiunii Me Integrate a ONU de Stabilizare în Republica Centrafricană (MINUSCA). De asemenea, Elena a avut ocazia să deţină nu doar funcţia de observatoare militară, dar şi de consilieră gender (Gender Adviser).
„Eu am ajuns în această misiune cu gândul că voi fi observatoare militară, însă odată ce consilierul pe acţiuni de protecţie a studiat CV-ul meu şi a înţeles că eu am trecut şi un curs de consiliere gender, a considerat că timp de şapte luni voi activa în calitate de consilieră gender. Această funcţie presupune colectarea informaţiei de securitate şi de analiză în funcţie de riscuri şi pericole la care se supun sau care prezintă diferite categorii de gender (ex. băieţi tineri, fete virgine, bărbaţi de vârstă medie etc.), evaluarea potenţialelor riscuri care pot dăuna misiunii sau populaţiei locale şi identificarea metodelor eficiente de executare a mandatului misiunii, ţinând cont de riscurile şi pericole mai sus-menţionate.
De exemplu, în diferite regiuni, băieţii cu vârsta cuprinsă între 8-13 ani, ai căror parinţi au fost ucişi în cadrul conflictului din anul 2014, au fost înrolaţi în grupările paramilitare şi au fost antrenaţi ca soldaţi. Cel mai tânăr băiat soldat pe care l-am întâlnit eu avea opt ani, cu el am lucrat mult în scopul de a-i schimba viziunea şi pentru a-l scoate din acea unitate paramilitară în care a fost înrolat.
În alte regiuni am depistat că fetele virgine sunt de asemenea expuse riscului din motiv că până la acţiunile armate de amploare, acestea erau vândute de către proprii părinţi la subdiviziunile paramilitare. Pentru acea societate era un lucru tradiţional şi normal. Depistând acest fenomen noi, de fapt, am atins două scopuri care ţin şi de securitatea internă a misiunii, dar şi de securitatea populaţiei şi executarea mandatului de protecţie a populaţiei civile.
S-au depus multe eforturi şi în combaterea fenomenului de violenţă sexuală. Pentru aceasta, am fost nevoită să trec cursuri specializate în timp ce eram în misiune” – povesteşte Elena despre experienţele trăite în misiunea de menţinere a păcii.
Drept o continuare a gândurilor expuse de Iulia MADAN despre importanţa detaşării femeilor în misiunile de menţinere a păcii, Elena a făcut referire la un caz care implica un bărbat, victimă a violenţei sexuale, folosite ca armă de război. Acesta a refuzat să discute cu bărbaţi militari şi a menţionat că va oferi declaraţii doar unei persoane de gen feminin şi neapărat ca aceasta să fie din afara Africii. „Deci, sunt cazuri în care însăşi populaţia locală solicită să colaboreze cu femei din partea misiunii” – concluzionează Elena.
„Vreau să le comunic colegelor să nu le fie frică de misiuni de menţinere a păcii, deoarece suntem extraordinare. Nimic din ceea prin ce am trecut eu nu a fost într-atât de complicat, încât să refuzi o astfel de oportunitate. Eu vă încurajez să vă implicaţi activ pentru că noi avem ce oferi lumii, noi avem ce oferi misiunilor.”
Alte două femei militare ne-au relatat despre experienţele lor în cadrul misiunii ONU din Sudanul de Sud (UNMISS), una din primele cinci cele mai periculoase ţări din lume, în special pentru femei, încât în acea zonă este practicată şi mutilarea genitală. Este o ţară aflată într-un război continuu, cu cea mai proastă situaţie umanitară din lume.
Maior Natalia LEFTER face parte din Armata Naţională de mai mult de 11 ani şi a obţinut doctoratul în ştiinţe pedagogice, fiind şi conferenţiară universitară, maestră a sportului judo şi sambo. Natalia a revenit acasă de aproape un an şi jumătate, continuând serviciul militar în cadrul Marelui Stat Major al Armatei Naţionale şi fiind profund marcată de experienţa trăită în calitate de pacificatoare.
„Visul meu era sa ajung într-o misiune sub egida ONU pentru ca să mă simt utilă, să fiu o femeie militară mândră că am putut contribui cu experienţa mea la menţinerea păcii în lume, însă toată lumea îmi spunea: „Natalia, tu eşti specialistă în pregatire fizică, nu ai şanse”, dar eu am mers înainte studiind toate aspectele teoretice şi practice pentru a fi înrolată în misiunea dată. Şanse sunt mereu dacă crezi în tine.
Indiferent că eşti femeie militară sau bărbat militar, avem aceleaşi responsabilităţi atât în misiuni, cât şi acasă. Uneori, femeii militare îi revin şi mai multe sarcini. Pe parcursul patrulării am interacţionat cu mai multe femei: mame, adolescente, copile, şi toate aveau nevoie de comunicare şi de susţinere de la o femeie puternică moral şi fizic. Femeile au nevoie de un model care să poată să le ofere încrederea că fiecare persoană, indiferent de statutul acesteia, de culoare, etnie, rasă sau religie – poate să devină la fel de puternică.”– povesteşte ea.
Natalia susţine că „Dacă vrei să ai bune reuşite în misiune, trebuie să fii puternică, să fii independentă şi să te laşi ghidată de forţa interioară care te va ajuta să depăşeşti orice obstacol şi dificultate. Nu te mulţumi niciodată cu puţinul pe care-l ai, fii ambiţioasă, fii puternică, autodepăşeşte-te şi acceptă provocările vieţii”.
Căpitan Tatiana SÎRGHI, care a revenit cu cinci luni în urmă din Sudanul de Sud, unde a activat în calitate de observatoare militară: „Activez în forţele armate din primăvara anului 2010. Pe parcursul acestor 10 ani, am avut posibilitatea de a înţelege ce reprezintă o femeie militară. Aici lucrurile vin de la sine, progresele noastre sunt succesele noastre. Îndemn colegele mele să aplice pentru o misiune militară pentru că le aşteaptă în faţă o carieră frumoasă. Am încercat să le povestesc şi copiilor mei despre această experienţă ca să înţeleagă că sunt cei mai norocoşi copii de pe faţa pământului pentru că suntem într-o zonă fără conflicte deschise şi că au tot ce le trebuie pentru o viaţă fericită – au posibilitatea să înveţe şi să se bucure de un viitor minunat” – a împărtăşit Tatiana.
În anul 2020 este marcată cea de a 20-a aniversare a Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea şi securitatea. Rezoluţia a reafirmat importanţa participării egale şi a implicării depline a femeilor în procesul de menţinere şi promovare a păcii şi securităţii.
În martie 2018, Guvernul Republicii Moldova a aprobat Programul naţional de implementare a Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea şi securitatea pentru anii 2018-2021 şi Planul de acţiuni cu privire la punerea în aplicare a acestuia. Programul naţional recunoaşte rolul important pe care îl au femeile în consolidarea păcii şi securităţii şi propune paşi concreţi în vederea înlăturării barierelor identificate care reduc reprezentarea şi influenţa femeilor în sistemul de securitate.
