Progresele care s-au realizat în formatul de negocieri 5+2 sunt apreciate de către guvernare, experţii însă, spun că acestea au loc într-o lipsă de transparenţă, dar şi în lipsa unei strategii sănătoase. Mai mult, cu paşi mici, se merge spre negocierea unui statul special pentru Transnistria, termen care l-a înlocuit pe cel de „federalizare”. Aceste opinii au fost exprimate în cadrul emisiunii de aseară „Punctul pe AZi”.
„Pentru a accelera reintegrarea acestei fâşii de pâmânt – Transnistria, trebuie să demilitarizezi, să decriminalizezi şi să democratizezi acest teritoriu. Această linie conceptuală de a crea condiţiile necesare pentru a te mişca la un alt nivel de intrgrare este absolut logic. În spaţiul nostru, mulţi dintre decidenţii care sunt responsabili de această politică sunt mai degrabă mercenarii unor interese clientelare.
Nu există idee de vizionare, care ar trebui să pornească de la o strategie naţională de integrare, de la delegarea clară a responsabilităţilor şi de la crearea acelor linii roşii: este imposibil ca un stat să îşi atingă obiectivele sale dacă nu stabileşte ce este posibil, ce este permisiv şi ce nu poţi să depăşeşti într-o negociere cu nişte actori complicaţi. Noi nu negociem cu Transnistria, ci cu nişte interpuşi ai Federaţiei Ruse”, a menţionat invitatul emisiunii Igor Munteanu, expert IDIS Viitorul şi fost Ambasador al Republicii Moldova în Statele Unite ale Americii.
Munteanu a menţionat că în 2017 S-a propus guvernării ca să fie discutate elementele unei astfel de strategii, dar „din păcate Guvernul a fost mult mai interesat să meargă în întâmpinarea unor „doleanţe” a unor jucători internaţionali. Dacă nu ai agenda ta, devii victima unei agende străine”, a subliniat Munteanu.
De altfel, Vladimir Socor, analist politic al Fundaţiei Jamestown, spune că încet-încet, se merge spre negocierea unui statul special pentru Transnistria:
„În primul rând, să nu ne aşteptăm la propuneri de federalizare. Federalizarea a devenit un cuvânt care stârneşte teamă şi chiar sperie oamenii din R. Moldova. Rusia, împreună cu OSCE, organizaţie la cheremul Rusiei, au inventat un alt concept – statul special.
Noua denumire a „federalizării” este „statul special”. Este vorba despre un statul oficial al Transnistriei în raport cu Republica Moldova. Dar, Rusia nu se grăbeşte să înceapă negocierile pentru un statut special, pentru că Rusia nu este în stare să preia răspunderea economică şi politică a unei Moldove subordonate. De aceea, Rusia şi OSCE preferă să meargă cu aşa-zişii paşi mici, care au fost aprobaţi recent de către OSCE şi negociatorii Chişinăului şi ai Tiraspolului.
Paşii mici duc încet-încet către un statut special al Transnistriei, fără ca acest statut special să fie negociat în mod oficial. Acest statut special înseamnă o dezsuveranizare a Republicii Moldova, pe malul stâng al Nistrului, în Transnistria. La nivel internaţional, cel puţin teoretic, suveranitatea Republicii Moldova pe malul stâng al Nistrului este recunoscută. Dar paşi mici, în practică, lipsesc R. Moldova de suveranitate”, a explicat Socor.
Drept argumente, analistul a adus drept exemple situaţia în care se recunoaşte valabilitatea diplomelor emise de aşa-zisa universitate „de stat” de la Tiraspol, situaţia în care se permite şoferilor din Transnistria să circule prin Europa cu automobile care nu sunt înregstrate şi nu au însemnele RM şi au aşa-zisele placate neuter, care nu recunosc Republica Moldova. Un alt exemplu – faptul că ţăranii din Dubăsari nu mai sunt recunoscuţi drept proprietari ai terenurilor lor.
„Ei primesc dreptul de a avea acces la pământurile lor, fără a fi recunoscuţi ca proprietari. Dezsuveranizarea R. Moldova înseamnă că Chişinău recunoaşte faptul că ţăranii moldoveni din Dubăsari nu sunt proprietari, cum cere legislaţia Republicii Moldova. Deci legislaţia RM nu se aplică pe malul stâng. Asta înseamnă dezsuveranizare. Aceşti paşi mici duc în direcţia unui statul special al Transnistriei, care abia urmează a fi negociat în condiţii de egalitate între Chişinău şi Tiraspol”, a conchis Vladimir Socor.
Nu există idee de vizionare, care ar trebui să pornească de la o strategie naţională de integrare, de la delegarea clară a responsabilităţilor şi de la crearea acelor linii roşii: este imposibil ca un stat să îşi atingă obiectivele sale dacă nu stabileşte ce este posibil, ce este permisiv şi ce nu poţi să depăşeşti într-o negociere cu nişte actori complicaţi. Noi nu negociem cu Transnistria, ci cu nişte interpuşi ai Federaţiei Ruse”, a menţionat invitatul emisiunii Igor Munteanu, expert IDIS Viitorul şi fost Ambasador al Republicii Moldova în Statele Unite ale Americii.
Munteanu a menţionat că în 2017 S-a propus guvernării ca să fie discutate elementele unei astfel de strategii, dar „din păcate Guvernul a fost mult mai interesat să meargă în întâmpinarea unor „doleanţe” a unor jucători internaţionali. Dacă nu ai agenda ta, devii victima unei agende străine”, a subliniat Munteanu.
De altfel, Vladimir Socor, analist politic al Fundaţiei Jamestown, spune că încet-încet, se merge spre negocierea unui statul special pentru Transnistria:
„În primul rând, să nu ne aşteptăm la propuneri de federalizare. Federalizarea a devenit un cuvânt care stârneşte teamă şi chiar sperie oamenii din R. Moldova. Rusia, împreună cu OSCE, organizaţie la cheremul Rusiei, au inventat un alt concept – statul special.
Noua denumire a „federalizării” este „statul special”. Este vorba despre un statul oficial al Transnistriei în raport cu Republica Moldova. Dar, Rusia nu se grăbeşte să înceapă negocierile pentru un statut special, pentru că Rusia nu este în stare să preia răspunderea economică şi politică a unei Moldove subordonate. De aceea, Rusia şi OSCE preferă să meargă cu aşa-zişii paşi mici, care au fost aprobaţi recent de către OSCE şi negociatorii Chişinăului şi ai Tiraspolului.
Paşii mici duc încet-încet către un statut special al Transnistriei, fără ca acest statut special să fie negociat în mod oficial. Acest statut special înseamnă o dezsuveranizare a Republicii Moldova, pe malul stâng al Nistrului, în Transnistria. La nivel internaţional, cel puţin teoretic, suveranitatea Republicii Moldova pe malul stâng al Nistrului este recunoscută. Dar paşi mici, în practică, lipsesc R. Moldova de suveranitate”, a explicat Socor.
Drept argumente, analistul a adus drept exemple situaţia în care se recunoaşte valabilitatea diplomelor emise de aşa-zisa universitate „de stat” de la Tiraspol, situaţia în care se permite şoferilor din Transnistria să circule prin Europa cu automobile care nu sunt înregstrate şi nu au însemnele RM şi au aşa-zisele placate neuter, care nu recunosc Republica Moldova. Un alt exemplu – faptul că ţăranii din Dubăsari nu mai sunt recunoscuţi drept proprietari ai terenurilor lor.
„Ei primesc dreptul de a avea acces la pământurile lor, fără a fi recunoscuţi ca proprietari. Dezsuveranizarea R. Moldova înseamnă că Chişinău recunoaşte faptul că ţăranii moldoveni din Dubăsari nu sunt proprietari, cum cere legislaţia Republicii Moldova. Deci legislaţia RM nu se aplică pe malul stâng. Asta înseamnă dezsuveranizare. Aceşti paşi mici duc în direcţia unui statul special al Transnistriei, care abia urmează a fi negociat în condiţii de egalitate între Chişinău şi Tiraspol”, a conchis Vladimir Socor.
