Constantin Uzdriș, jurnalist TVR MOLDOVA: Domnule senator Corlățean, vă mulțumim pentru disponibilitatea de a discuta despre ziua de 28 aprilie, zi în care, acum 10 ani, cetățenii Republicii Moldova au avut posibilitatea pentru prima oară să călătorească fără vize în spațiul Uniunii Europene. Știm că atunci dumneavoastră erați ministru de Externe al României și prima întrebare este cât de deschiși erau atunci liderii europeni pentru a face acest pas, vorbim despre anul 2014, pentru cetățenii Republicii Moldova?

Titus Corlățean, președintele Comisiei pentru politică externă, Senatul României: Bine v-am găsit, mulțumesc de invitație. 28 aprilie este o zi importantă. Pentru mine personal e importantă de două ori pentru că e și ziua mamei mele. Dar dincolo de asta, 28 aprilie a fost o zi importantă european, vorbim despre destinul european al Republicii Moldova și al cetățenilor din Republica Moldova, pentru că atunci a devenit efectiv, a intrat în vigoare decizia de eliminare a vizelor pentru libera circulație în spatial UE. Cât de pregătiți și doritori erau liderii europeni? E o întreagă discuție. Spuneam că a fost o întreagă luptă, bătălie. În primul rând, efortul intern al Republicii Moldova și, ca să fiu corect, dincolo de evoluțiile politice de la Chișinău, voi spune că acel guvern, de la acel moment, din 2013-2014, condus de Iurie Leancă și echipa sa, a făcut niște lucruri deosebite pentru destinul european al Republicii Moldova. Au fost negocierile, în primul rând, pentru încheierea Acordului de Asociere politică și Liber Schimb economic condusă de domnul Leancă și, bineînțeles, bătălia pentru eliminarea vizelor. Nu a fost un lucru simplu. Și trebuie să înțelegem faptul că în 2014 erau problemele alea de cu totul altă natură, dar care aveau un impact în societatea europeană, legate de migrația provenită în principal din sud, din spațiul mediteranean, în Magreb, generată de conflitul din Siria și toate celelalte situații de criză. Oameni care fugeau ca să-și salveze viața din teatre de război sau veneau din considerante economice și a fost o presiune incredibilă asupra Uniunii Europene, țărilor membre, în special din flancul de sud, un numar de ani. Noi ne luptam ca să deschidem frontierele pentru liberul acces pentru prietenii, frații noștri din Republica Moldova. Atunci a fost nevoie simultan de lucrat pe fond criteriile, și aici Guvernul Republicii Moldova și-a făcut datoria. Pe de altă parte, clar, a fost o gestiune politică. Să fim foarte înțeleși, România și atunci a fost motorul principal în interiorul familiei Uniunii Europene pentru a avansa spre această decizie extraordinară. A fost o schimbare de paradigmă, doar că au fost niște obstacole, acum pot să le menționez, pe care ar trebui să le depășim. Discursul meu în Consiliul Afaceri Externe, adică la reuniunile succesive ale ministrilor de externe din Uniunea Europeană, condusă de Înaltul reprezentant al Uniunii pentru politica externa, securitate comună, respectiv Catherine Ashton, britanică laburistă, adică social-democrată. Nu spun întâmplător treaba asta, pentru că lucrurile trebuie înțelese și în paradigma politică ideologică. Contează foarte mult și afilierea între jucători, jucători internaționali, la aceeași familie politică, discuție și altfel anumite lucruri, dincolo de temele de stat, dupre guvernarea. Ashton a fost cea care a condus toate reuniunile din acel moment, succesive, la o lună sau în sfârșit, cum aveam frecvența, și una dintre mizele majore a fost finalizarea negocierilor și semnarea Acordurilor de Asociere cu Ucraina, Republica Moldova, Georgia. Era o discuție legată și de Armenia. Bine, Armenia s-a răsucit în ultimă instanță din rațiunile relației de atunci cu Federația Rusă, o mare dezamăgire. Aazerii aveau cu totul alt interes un Acord Strategic de parteneriat special cu Uniunea Europeană, dar nu un Acord de Asociere. Și atunci cei care erau interesați erau moldovenii, georgienii și ucrainienii în principal. Negocierile au avansat și, în marja acestor negocieri, a apărut și tema vizelor, pentru că era foarte importantă deschiderea și accesul liber al cetățenilor Republicii Moldova în statele membre ale Uniunii Europene. Negocierile au avansat și, la un moment dat, riscau să nu se finalizeze prin stabilirea datei semnării. Eu personal, ca ministru de Externă a României, îmi aduc aminte, am insistat foarte mult și le-am prezentat o evaluare. Acum pot să o spun după toți anii ăștia. Le-am spus colegilor europeni mare atenție, 2014 este și un an de alegeri în Republica Moldova. În toamnă, undeva în octombrie, nu mai știu exact când, urma să se tragă oblonul Parlamentului, campania electorală și votul pentru viitorul Parlament. Și era riscul, ceea ce s-a și întâmplat, unei modificări a balanței politice și posibil a celor care urmau să crească în funcții și în conducerea Parlamentului și statului Republica Moldova, în orientarea lor. Și am avertizat colegii că, dacă e să ajutăm Republica Moldova, acum trebuie să o facem. Sunt foarte hotărți. Să finalizăm, să fixăm data și, nu mai știu exact data exactă, sfârșit de iunie, iulie, să fixăm data semnării acordurilor și mai mult decât atât, cel puțin în cazul Republicii Moldova, să și ne mișcăm spre ratificare, să fie semnat acolo în timp util, pentru ca Republica Moldova să aibă în acel format de putere, acel guvern de coaliție de la acel moment, să și ratifice în plan intern, ca să bată în cuie juridice acest angajament, pe relația cu Republica Moldova, Acord politic de Asociere, dar și de Liber Schimb economic. Și mai mult decât atât, le-am propus să facem, la începutul toamnei, înainte de a se închide Parlamentul și a se intra în campanie electorală, să facem o reuniune la Chișinău a grupului de prieteni ai Republicii Moldova, prieteni europeni, condus de România și Franța. Am discutat cu Laurent Fabius, cu Ministrul de Externe francez. Mi-a spus că am blocat perioada aia, nu pot veni, dar îl voi desemna pe Ministrul Delegat pentru Afaceri Europene, Arlem Dezir, care, ca și Fabius și Arlem Dezir, era din Socialiști Europeni în familia noastră, Social Democrată. Arlem Dezir a venit la Chișinău, a venit la 1 septembrie. Noi am venit de la Milano, pentru că fusese reuniunea informală sub președinția italiană. Federica Mogherini, și ea socia-ldemocrată italiană, organizase la Milano reuniunea miniștrilor de Externe din UE informală. Și de acolo am plecat cu avioanele spre Chișinău. 1 septembrie a fost un moment important pentru că nu doar că am marcat Acordul de Asociere și cel de Liber Schimb, care fusese semnat de Leancă la Bruxelles, dar anticipasem deschiderea piețelor Uniunii Europene pentru produsele din Republica Moldova și în contextul, știm, al embargolului rus de la acel moment pe produsele agricole și vin și toate celelalte, după ce Moldova semnase Acordul de Asociări. La 1 septembrie am fost la Chișinău cu ministrii, secretari de state, ambasadori ai UE și am deschis, practic, anticipat aplicarea Acordului de Liber Schimb Economic. Foarte importantă consecință. Ei, ne întoarcem la vize. Această semnare, dar și tema vizorului riscau să fie blocate la un moment dat pentru că nu toate statele au fost totuși pregătite să deschidă frontiere, să deschidă piețele pentru cei din est, în speță Republica Moldova-Ucraina și s-a mai întâmplat ceva și aici e o chestiune românească, o putem discuta. Președintele României de la acel moment a avut un discurs faimos în primăvara respectivă în Parlamentul României și a spus între altele într-o sală plină la balcoane, unde erau toți ambasadorii occidentali prezenți, a spus un lucru. L-a spus cum e cu 4 milioane de cetpțenii, de cetățeni români în Republica Moldova și că trebuie să-i scoatem pe ceilalți cetățenii români în Republica Moldova ca obiectiv și spre asta a urmat să ne întrebăm. Evident că declarația lui Băsescu a fost una de consum politic intern, pentru a-și capitaliza susținerea politică, dar și pentru a culege voturi din Republica Moldova. Doar că acea declarație iresponsabilă politic a generat niște consecințe pe care imediat le-am simțit, le-am bănuit în ziua discursului lui Băsescu în Parlamentul României. Așa că în această zi, în timpul acesta, ni s-a transferat la Bruxelles, peste, cred, nu știu dacă au fost două săptămâni, am avut exact, reuniunea mișturului de Externă din Uniunea Europeană, care urma să stabilească, să bată în cuie data semnării Acordului de Asociare, inclusiv pentru Republica Moldova, și să confirme la acea reuniune operaționalizarea chestiunii cu vizele. Doar că declarația lui Băsescu a generat niște consecințe, pentru că oamenii ambasadori au comunicat frumos în capitalele lor, pe vremea aia 2014, erau încă state din Uniunea Europeană, nu le menționez, sunt state mari, care aveau cooperarea economică, gaze și alte chestiuni, piețele Rusiei disponibile pentru companiile lor și care erau foarte atente la relația cu Rusia, să nu supărăm Rusia și așa mai departe. Și Înaltul reprezentant al Uniunii Europene, cum menționează ordinea de zi supusă a aprobării, de pe care dispăruse ceea ce fusese cu două zile înainte, din proiectul ordinii de zi, stabilirea datei pentru Republica Moldova pentru semnarea Acordului de Asociare și Liber Schimb. Și am fost șocat. Și evident că am reacționat, pentru că imediat voia să pun întrebarea, sunteți de acord cu adoptarea ordinii de zi? Se închidea și se adopta ordinea de zi, fără să discutăm stabilirea datei pentru Republica Moldova. Și am ridicat călărețul, cum spunem noi, și am zis, point of order, am obiecție la adoptarea ordinii de zi. A dispărut ceva important din punctul de vedere a României ca stat membru. Vă cer o pauză de consultări de cinci minute înainte să adoptăm ordinea de zi. Așa s-a întâmplat. Asta e istoria reală. Ashton, care ne știam foarte bine, știa la ce mă refer, a spus de acord. Pauză de cinci minute de consultări. Lumea era nedumerită în jurul mesei. M-am dus la Ashton în capul mesei și am discutat foarte direct, ne cunoșteam. Catherine, e o problemă aici. A dispărut Republica Moldova după ordinea de zi, data pentru semnare și nu știu cum e și cu vizele până la urmă. Și mi-a spus, e o problemă pentru că aveți un președinte al vostru care a făcut niște declarații la București. Și am zis, unul, nu e președintele nostru, e președintele altora, dar nu e al nostru, ca familie politică. Îl știm, îl cunoști. Știi care sunt modalitățile de a face politică pe malul Dâmboviței. Asta nu înseamnă că ne asumăm toți chestiunile alea politice, populiste, care generează simpatie, aduc votul din Republica Moldova, că au fost destui naivi la Chișinău, care se creadă chestiile astea. Și am spus, interesul statului, Republica Moldova de racordare la Uniunea Europeană, e un interes fundamental pentru România și pentru mai mulți prieteni și parteneri ai Republicii Moldova din UE. Dacă nu se semnază Acordul în timp util, îți spun acum, și o amânăm pentru nu știu când, vin alegerile, nu se va putea semna, nu se va putea ratifica în Parlamentul Republicii Moldova, dacă vin unii racordați la Rusia, la putere, uităm o perioadă, un ciclu proiectul european. Asta a fost discuția foarte directă. În patru minute am reglat chestiunea, când ne-am dus la locurile noastre, Ashton a repus ordinea de zi, am fost cu toții de acord și în plen am avut o argumentație, le-am explicat colegii europeni de ce este esențial că atunci, iunie-iulie, să fie semnat și acordul Republicii Moldova, să mergem și la Chișinău, să se și ratifice în Parlamentul Moldovan și noi să ne facem treaba cu ratificarea, care va lua timp, pentru că unii urmau să se miște mai repede, alții mai puțin. Apropo, România și eu, ca ministru de Extern, am susținut în Parlamentul României, după semnare, am avut practic 24 de ore, vineri după amiază, echipa noastră de la Misiunea Permanentă a României la Uniunea Europeană a transmis, scanat, după amiază aia, erau sute de pagini, nu știu dacă n-au fost vreo 900 de pagini, în acord cu diferite limbi, și ne-au scanat și ne-au trimis la MAE Român. În noaptea aia, echipa mea de la Ministerul de Externă, până dimineața, a lucrat. Sâmbătă, la ora 11, premierul României, Victor Pont, a convocat ședință extraordinară a Guvernului României pentru a aproba, s-a lucrat în noaptea aia în Ministerul de Externă și alte ministere ale României, să facem proiectul legii de ratificare a acordului astfel încât la ora 11, Guvernul a adoptat proiectul legii de ratificare. Atenție, în ședința de Guvern le-am spus Republica Moldova, dar nu doar, haideți să introducem și Ucraina și Georgia ca semnal de solidaritate și cu ceilalți. Guvernul a adoptat atunci proiectul de lege. Luni în ședința de Parlament, la Camera Deputaților, m-am dus și am susținut ratificarea. Republica Moldova, Ucraina, Georgia. Camera Deputaților a lucrat, de fapt, în comisii luni. Marți dimineața am ratificat, s-a transmis. Ce vreau să spun este că ziua de 28 aprilie n-a fost o zi foarte bună doar pentru Republica Moldova. A fost o zi foarte bună și personl am fost foarte fericit pentru acea zi și noi la București. Pentru că acest lucru însemna un pas înainte. A fost o zi foarte bună pentru București și pentru Republica Moldova de racordare și un lucru foarte important simțit direct de cetățenii Republicii Moldova. A avea acces liber pe piațele, în țările Uniunii Europene era un lucru important. Știm bine că și noi românii am trecut prin treaba asta. Cum plecau românii înainte de eliminarea vizorul pentru noi, mai mult sau mai puțin legal, la muncă, la studii și așa mai departe, la rude, la familii. Să circuli liber e un sentiment extraordinar și mai ales în familia Uniunii Europene. Deja eram un pas în interiorul Uniunii Europene pentru Republica Moldova. A fost o zi mare.

Constantin Uzdriș, jurnalist TVR MOLDOVA: Domnule Corlățean, în același timp, în acea perioadă, dumneavoastră ați trecut prin istorie, ne-ați făcut acest screening istoric. Republica Moldova totuși venea la poarta Uniunii Europene cu acea etichetă de țară coruptă, de cea mai săracă țară din Europa. Totuși, astăzi, la 10 ani distanță, cum vedeți dumneavoastră că s-a schimbat imaginea Republicii Moldova?

Titus Corlățean, președintele Comisiei pentru politică externă, Senatul României: În primul rând că a existat o miză în aplicarea Acordului care elimina vizele. Ce a fost foarte important a fost conduita cetățenii Republicii Moldova odată ce se deplasau liber. Și vă spun cinstit, a fost un lucru foarte bun, pozitiv, faptul că moldovenii n-au creat probleme în deplasările lor, în respectarea regulilor, cât timp trebuiau să stea în interiorul perioadei de eliminare a vizelor. N-au fost probleme în aplicarea acordului prin Republica Moldova și acest lucru a dat mai mult confort și încredere statelor membre ale Uniunii Europene, că da, domnule, cu Republica Moldova se poate lucra și oamenii au fost ok, n-au creat probleme, n-au fost chestiuni de mari, chestiuni de criminalitate, de alte lucruri. A fost o bună integrare, oamenii muncitori în general, oamenii tineri care s-au dus la studii, care au fost un As pentru țările lor, dar din păcate, așa a fost și în cazul României, o parte dintre tineri au fost pierduți pentru că s-au dus la studii, au găsit un job acolo, o viață mai bună. Asta e un lucru normal, până la urmă, firesc. La un moment dat însă e bine să te-ntorci în țara ta de unde ai plecat, pentru că tu ești viitorul țării. Tu faci parte din elita care ar trebui să ducă țara mai departe. Dacă lași terenul liber, vor fi alții cu orientare foarte clară, de exemplu, spre Moscova, care vor rămâne în teren și vor încerca să prea puterea. Și eu mi-am încurajat studenții mei, sunt profesor de atâția ani, am spus când plecați la bursa în străinătate gândiți-vă la țară, că țara asta v-a oferit un loc de naștere, un loc de educație foarte bun. Eu aici e acasă și e bine să te întorci acasă ca să duci țara mai departe. E aceeași discuție pentru Republica Moldova. Deci ăsta a fost un lucru bun, că nu au fost consecințe negative în modul în care moldovenii au devenit parte a Uniunii Europene prin libera circulație. Au trecut anii, au fost suișuri și coborâșuri în politica de la Chișinău, au fost bătălii politice interne, au fost și lucruri reale dincolo de imagine și de politică, s-au făcut progrese. Și ca dovadă că astăzi Republica Moldova are o imagine foarte bună, solidă, la Bruxelles, în capitalele europene, Moldova a redevenit un elev preferat. Elev pentru că încă învățați. Acquis comunitar, regulile, le puneți în aplicare și noi am fost. Am trecut exact prin același ciclu. Eu vă spun acum încă o dată și mă interesează prea puțin bătăliile politice din Republica Moldova între familii politice, cei care au condus, cei care conduc, cei care vor conduce. Dar adevărul istoric este că în 2013-2014, în relația bilaterală București-Chișinău, am avut, după o perioadă anterioară când n-am avut, am avut parteneri cu orientarea europeană. Și asta a contat foarte mult pentru că România a fost purtătorul de stindard principal în Uniunea Europeană, ca lucrurile să fie foarte clare și am și fost acceptați gradual, nu toată lumea a fost bucuroasă la început, dar noi eram identitatea comună, limba română, Acquis comunitar în limba română pe care eu l-am pus gratuit la dispoziție cu mâna mea pe acel CD Rom când am inaugurat Comisia Comună de Integrare Europeană între cele două Parlamente, Igor Corman era președinte, i-am făcut cadou celor 80 de mii de pagini de legislație europeană. De negocieri, de adoptare a legislației, legislația era tradusă în Limba Română, nu știți cât efort înseamnă 80 de mii de pagini corect, juridic, nu așa beletristic. Virgula contează într-o frază de legislație, îți schimbă sensul, să o traduci impecabil, să folosești resurse umane calificate, bani, bugete și timp care îți ia. Noi am accelerat timpul și am ars etape gratuit între frați în limba română. Un avantaj pentru Moldova a fost întotdeauna un avantaj extraordinar, nu toată lumea a știut să prețuiască la Chișinău. Și guvernele din care eu am făcut parte, în principal Social Democrate, au făcut foarte multe câtă vreme am avut parteneri la Chișinău. Au fost perioade când nu am avut parteneri la Chișinău cu comuniștii nu au avut ce discuta, de exemplu, cu Dodonii și cu Șorii, n-am avut ce discuta și nu vom discuta niciodată. Dar când au fost guvernate, paradoxal, mai ales de dreapta, dar și Partidul Democrat, așa cum a fost cu suișuri și coborâșuri, partid de stânga afiliat la PES, am avut parteneri europeni, am lucrat și am ajutat. Și, în consecință, și în Uniunea Europeană, noi ne-am făcut treaba România și guvernul de atunci pentru a acelera procedurile. A fost un an foarte bun. A fost o perioadă mai proastă după aceea și s-a revenit la o perioadă în ultimii ani, când cota Moldovei din nou a crescut, imaginea este foarte bună, România susține și guvernele de la București, oricum au susținut, atenție, câtă vreme avem parteneri la Chișinău cu orientare corectă, europeană. Când n-ai partener, n-ai cu cine lucra, pe scurt. Și de asta, 2013-2014, eu știu foarte bine cum s-au desfășurat lucrurile și investițiile românești și grădinițele, 900 de grădinițe din banii pe care noi i-am furnizat prin bugetul Ministerului de Externe, ce au însemnat alte chestiuni deosebite făcute. Conexiunea de gaze prin conducta care a subtraversat Prutul până la Ungheni, am fost la 27 august 2014 acolo cu cei doi prim-ministri, Ponta și Leancă, când s-a prins flacăra. A fost iarăși un moment istoric pentru ca după aceea să se continue proiectul de racordare care contează pentru independența energetică a Republicii Moldova. Deci astăzi, imaginea Republicii Moldova este bună și, noi susținem o orientare în continuare foarte clară europeană, statut de candidat uriaș. Cine se gândea acum 7-8 ani la statut de candidat pentru Republica Moldova? Cu adevărat, rapid. A fost contextul cu agresiunea rusă împotriva Ucrainei. Dar Moldova a știut să profite, să muncească și noi ne-am făcut datoria în a susține. Deschiderea negociărilor care vor urma, foarte important. Asta este direcția și beneficiile au început deja de un număr de ani să se schimbe să se simtă în Republica Moldova încă e de lucru, de capitalizat economic. Dar asta este direcția. Acolo sunt resursele, acolo e tehnologia înaltă care e disponibilă pentru partenerii din Republica Moldova. Asta este viitorul. Alte povești, alte orientări către mama Rusia n-aș sfătui pe cei care știu istoria și care sunt raționali să se mai gândască la astfel de direcție, chiar dacă mai sunt tentații și le știm în Republica Moldova.

Constantin Uzdriș, jurnalist TVR MOLDOVA:Tocmai ați pomenit despre decizia istorică a Consiliului European din decembrie 2023, atunci când s-a stabilit că Republica Moldova poate începe negociările de aderare. Iarăși, din experiența dumneavoastră, din experiența României, ce urmează pentru Republica Moldova și de ce depinde viteza cu care vom parcurge aceste negocieri pe capitole?

Titus Corlățean, președintele Comisiei pentru politică externă, Senatul României: Aș vrea să vă rog să nu treceți peste un alt episode istoric un an mai devreme. Decizia de acordare a statutului de candidat. Pentru că acolo s-au deschis cu adevărat ușile. Și nu întâmplător, discutând la acel moment cu ceva lunii înainte cu omologii de la Chișinău și cu colega de la acel moment președinte a Comisiei de Politică Externă, am discutat cu Doina, am discutat și cu Igor Grosu, președintele Parlamentului și la nivel de guverne s-au discutat lucrurile. Noi am stabilit, am făcut o chestie în prealabil la Iași. Comisiile de Politică Externă și Juridică din Senat, Camera Decizională al Parlamentului României pe Politică Externă și respectiv Comisiile Juridică și Politică Externă din Parlamentul Republicii Moldova ne-am întâlnit la Iași. Am avut niște sesiuni comune, am adoptat o Declarație comună și ultimul paragraf pe care l-am introdus cu mâna mea și a fost un amendament pe care l-am spus în ședința comună a celor patru comisii. Haideți să convocăm. Și am realizat că era pentru prima oară în istoria, de treizeci și ceva de ani, după 27 august 1991, Independența Republicii Moldova la ieșirea din URSS, noi nu am organizat o ședință comună a celor două parlamente n-am explicație de ce. Și am zis, hai să organizăm, dar nu așa oricând, oricum, și dacă se poate cu o săptămână înainte de Consiliul European, pentru că bătălia încă nu era tranșată, cu decizia de a acorda și Republica Moldova. Pe Ucraina era tranșată. Ucraina era ok. Dar pe Republica Moldova încă se discutau. Erau, nu dau numele statelor și poate părea un paradox, pentru că aveau sensibilitatea fostei URSS, știau că au fost pe acolo. Și cu toate astea, acele state, prietene, am relații foarte bune cu ei și Moldova, s-au gândit și au spus la un moment dat, Ucraina și numai Ucraina.

Vă spun nu ștriu ce au spus alții, adică știu ce au spus alții mai sus decât mine, dar le-am spus ce le-am spus eu ca președinte al Comisiei de Politică Externă, dacă cu toată prietenia și tot sprijinul pe care noi îl dăm Ucrainei, necondiționat, dacă voi ne spuneți nouă românilor, Ucraina și numai Ucraina, cu toată prietenia, s-ar putea să nu fie nici Ucraina la acel moment, pentru că România vrea Ucraina și Republica Moldova. Și s-ar putea să aveți o surpriză. Au înțeles mesajul și evoluția a fost foarte bună după aceea.. Ucraina și Republica Moldova. Asta a fost discuția reală pe care lumea nu o știe. Și atunci le-am propus să facem cu o săptămână înainte ședința comună a celor două parlamente și am zis la Chișinău și ne-am pus cu toții de acord, venim noi de la București, n-a fost chiar simplu, găsim formula de reprezentare cea mai bună ca să deplasăm peste 400 de parlamentari români într-un parlament care era mai mic al Republicii Moldova, s-a găsit sala congreselor sau cum se numește Palatul așa și acolo am putut să avem ședința comună și la final textul Declarației pe care am coordonat-o în redactare a fost adoptată și în care transmitam un semnal politic foarte clar omologilor din statele membre al Uniunii Europene ce înseamnă pentru România acordarea statutului de candidat pentru Ucraina, Republica Moldova și am spus să nu uităm pe georgieni. N-a funcționat la bun început cu Georgia ne-am luptat și pentru ei, în ciuda suișurilor și coborâșilor din politică de la Tibilisi, dar a venit și Georgia ulterior și așa am transmis acel mesaj politic pe care l-au primit foarte atenție alți europeni și am avut decizia istorică de acordarea statutului de candidat. Moldova și-a făcut treaba la nivel de președinte, la nivel de Guvern, la nivel de Parlament, dar încă o dată, în politică asta mare, dacă n-ai sprijinul politic din partea partenerului și România era cel mai important partener, riși să ai surprize. Uneori, vă spun din viața noastră și din experiența noastră românească, riși să mori cu dreptatea în brațe. Riși să îndeplinești de 12 ani criteriile de-a dare la Schengen și să te țină blocați unii din partenerii tăi europeni pentru niște interese obscure, politice sau economice. De asta sprijinul politic și motorul, și de asta spunem și colegilor de la Chișinău, de la PAS mare atenție, ca un avion să zi și pe stânga, dar stânga cu adevărate europane. Și de asta încercăm să ajutăm în resucitarea unui partid politic, susținerea unui partid social-democrat cu orientare europeană, nu socialiștii, nu comuniștii, nu șori și alte entități de orientare rusă, care n-au ce căuta și nu vor și pun tot felul de obstacole. De asta, revenind la începerea negocierilor, se lucrează la cadrul de negocieri. Ce urmează? Urmează foarte multă muncă. Asta e un mesaj bun. Foarte multă muncă serioasă, pentru că ai de implementat acquis comunitar. Ai de adoptat, de făcut reforme în continuare, dar care îți produc beneficii. Și lumea asta trebuie să înțeleagă. Munca asta și negocierele pe care trebuie să le duceți în spiritul european, dar fiind atent și la anumite aspecte legate de interesele specifice ale Republicii Moldova. Vă spun acum, și ăsta nu e un mesaj anti-european, dar e un mesaj mai sofisticat, ca să înțeleagă cum funcționează sistemul. Sunt anumite chestiuni în care nu trebuie să se cedeze imediat. Sunt niște exigențe. Uneori se duc exigențe mai departe decât liniile acquis-ului comunitar, din vari considerante și de natură politică. Trebuie să ai buni negociatori, care să aibă argumente, care să spună domnule, de acord, acesta este acquis-ul, îl implementăm, îl facem, îl dregem, adoptăm legile, dar sunt anumite chestiuni în care vă duceți un pic prea departe. Și aici interesul meu specific al Republicii Moldova, așa cum și noi ar fi trebuit poate să facem mai bine și puteți învăța din experiența bună, dar nu foarte, nu perfectă a României de altă dată, în care poate am cedat anumite chestiuni prea ușor. Am pus așa, ca să terminăm mai repede. Calitatea negocierii de cele mai multe ori e mai importantă decât rapiditatea finalizării negocierilor. Și cred că este un mesaj pe care îmi permit să, după toți anii ăștia, că am făcut parte din niște echipe, să-l transmit. Urmează o perioadă de muncă, dar trebuie să știți că la finalul perioadei de muncă și de negocieri și de finalizare, veți simți totul consistent și în perioada procesului de negociere. Tot pentru că România astăzi, dacă ar fi foarte rapid să facă, numai în cifrele aduse la zi de în ultima lună și jumătate, noi ajunsesem la un palier de la momentul 2007, când am aderat, până la sfârșitul anului trecut, undeva la 100 de miliarde de euro.

Investiții, bani europene, fonduri structurale, investiți în România. România de astăzi nu mai seamănă în bună măsură cu România de acum 15-20 de ani, ca să fie lucrurile foarte clare. Și uitați ce proiecte avem acum în curs de desfășurare cu autostreziile, cu drumurile expres care avansează. Și se schimbă infrastructura, în sfârșit, a României în bine. Nu mai vorbesc de apă, canalizare, doar din bugetul Uniunii Europene.

Constantin Uzdriș, jurnalist TVR MOLDOVA: Domnule senator, vă mulțumim foarte mult pentru timpul dumneavoastră acordat. Eu o să vă transmit link-urile inclusiv cu emisiunea și tot ce o să publicăm și pe site. Vă mulțumesc foarte mult și vă mulțumim că ne susțineți în drumul nostru european.