Echipa de producţie a filmului documentar "Siberia din Oase", în regia Leontinei Vatamanu, a luat Premiul Naţional. Distincţia a fost oferită în urma propunerii făcute de TVR MOLDOVA către Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării. Pelicula a fost difuzată, în premieră, pentru televiziune, la TVR MOLDOVA. Detalii din culisele acestei producţii de marcă, aflaţi în cele ce urmează.
Leontina Vatamanu consideră că acest premiu este o recunoaştere şi un semn de pioasă aducere aminte faţă de cei care au suferit calvarul deportărilor, cu această filă tragică din istoria românilor basarabeni.
„Eu mă bucur foarte mult că "Siberia din Oase" a fost printre laureaţii Premiului Naţional în acest an şi îi mulţumesc pe această cale postului dvs de televiziune, echipei de acolo, care a înaintat filmul la acest premiu. Eu mă bucur că colegii mei, care au lucrat la acest film, au fost cumva scoşi din conul de umbra şi, prin intermediul acestui premiu, cred că s-a acordat o atenţie în plus celor care stau în spatele camerei de filmat. Succesul acestui film se datorează fiecărui membru al echipei în parte, a fost un efort colectiv şi m-am bucurat că am adunat o echipă de oameni talentaţi, oameni care au lăsat o părticică din sufletul lor în acest proiect şi poate din această cauză acest film atinge inimile oamenilor şi mişcă”, a spus Leontina Vatamanu.
"Siberia din oase" este un proiect pe care l-a purtat mulţi ani la rând în suflet, mărturiseşte Leontina Vatamanu.
„M-am gândit mereu că trebuie să facem un film la acest subiect. Eu sunt descendentă dintr-o familie de deportaţi. Şi bunelul meu, şi mama mea au fost deportaţi şi mi s-a părut o mare nedreptate că despre aceste lucruri se vorbea în şoaptă şi foarte puţină lume cunoştea ce s-a întâmplat de fapt. Am considerat că trebuie să povestim şi am abordat un pic din altă perspectivă, din perspectiva copiilor care au trait acele drame. Personajele filmului meu sunt patru copii care au trecut prin cel de-al doilea val de deportări şi toată viaţa au purtat în suflet traumele copilăriei lor, dar le-au purtat cu demnitate şi cu fruntea sus şi în pofida tuturor vicisitudinilor s-au afirmat ca şi oameni, ca şi profesionişti, ca şi patrioţi ai acestui pământ”, a precizat Leontina Vatamanu.
În spatele peliculei a stat munca enormă a întregii echipe. În anul 2017 a început proiectul, iar timp de un an Leontina Vatamanu a lucrat la scenariu. Pregătirile nu au fost deloc uşoare.
„Am tot comunicat cu mai mulţi deportaţi şi am citit mult, am cercetat, am adunat istorii. Am scris scenariul, iar în vara anului 2018 am purces la filmări, filmările au durat cam trei săptămâni, a fost o echipă numeroasă, o distribuţie numeroasă, figuraţii, fiind un film de epocă a trebuit să reconstituim anii 40, cee ace nu este uşor, mai ales că ai nevoie şi de vagoane vechi, de camioane vechi, de case vechi, de costume de atunci. După încheierea filmărilor în primăvară am făcut post-producţia la Bucureşti, acolo am făcut sunetul, colorizarea”, a spus Leontina Vatamanu.
Au fost emoţii de nedescris în timpul filmărilor, povesteşte regizorul.
„Am avut momente când pe platoul de filmare am plans cu toţii, toată echipa. Pentru mine a fost un proiect la care am muncit cu dedicaţie, au fost momente destul de dificile şi pe platoruile de filmare pentru că practic am simţit pe propria piele atmosfera acelor clipe dramatice pe care le-au trait oamenii cu adevărat”, a precizat Leontina Vatamanu.
Filmul a fost lansat, în premieră, pe 28 iunie 2019
„Cele mai multe emoţii le-am avut în ceea ce priveşte pe protagonişti şi la felul în care ei vor reacţiona la acest film, pentru că este un film despre vieţile lor brodat din amintirile lor şi am încercat să fiu foarte fidelă de cele povestite de ei şi de realităţile scrise de ei, de aceea atunci când am prezentat filmul în premieră, i-am căutat cu privirea prin sală şi am încercat să le observ reacţiile”, a spus Leontina Vatamanu.
Uimitor pentru cei care au participat la realizarea documentarului a fost faptul că, şi peste decenii, amintirile celor deportaţi sunt atât de vii.
„Ceea ţine de deportări este aşa, cumva a fost păstrat ca într-o capsulă, este intact şi eu explic asta prin faptul că a fost o trauma, a fost un şoc. Aceste amintiri legate de deportări au rămas intacte şi cu lux de amănunte. Eu, încercând să reproduce exact locţiile, casele, tot le ceream să-mi descrie cu lux de amănunte cum arăta curtea, cum arăta casa, cum era îmbrăcată mama, cum era îmbrăcat tata şi vreau să spun că ţineau minte practice exact noaptea resepectivă în detaliu”, a spus Leontina Vatamanu.
Filmul s-a bucurat de un succes enorm. A ajuns şi peste hotare, chiar peste ocean.
„Eu, ca şi orice autor am încercat să-mi trăiesc filmul şi am încercat să fiu prezentă în sala de cinema. Lumea ieşea în lacrimi, ieşea impresionată, indifferent de vârstă. Am circulat cu el şi în afara ţarii, am fost în Canada, am fost în Ţările Baltice, filmul a fost proiectta şi în România în câteva oraşe şi acolo am observant că publicul strain a fost foarte interest şi foarte emoţionat”, a menţionat Leontina Vatamanu.
Leontina Vatamanu crede că subiectul deportărilor trebuie studiat cu mai multa atenţie în şcolile din Republica Moldova.
„Să invităm în aceste şcoli deportaţii ca tinerii, ca noua generaţie să afle de la prima sursă ce s-a întâmplat. Pentru că avem încă şansa să discutăm cu ei, dar peste vreo 10-20 de ani n-o să mai avem acest privilegiu. Eu consider că deportaţii din Moldova au fost cam marginalizaţi o bună bucată de timp.. Dacă am compara iniţiativele şi acţiunile întreprinse faţă de ei în alte state, în Statele Baltice, chiar şi în Rusia, acolo am observat o mai mare atenţie şi nişte gesturi care i-au repus cumva şi în drepturi, au putut să-şi recapete proprietăţile”, a precizat Leontina Vatamanu.
Acum Leontina Vatamanu lucrează la alte proiect, care se referă tot la perioada deportărilor.
„Momentan lucrez la o carte, la un album foto, de asemenea legat de deportări, în care adunăm istoriile a 20 de deportaţi cu fotografii din albumele personale, tot în această idee de a lăsa generaţiilor viitoare o informaţie cât mai amplă despre această pagină a istoriei noastre”, a spus Leontina Vatamanu.
„Eu mă bucur foarte mult că "Siberia din Oase" a fost printre laureaţii Premiului Naţional în acest an şi îi mulţumesc pe această cale postului dvs de televiziune, echipei de acolo, care a înaintat filmul la acest premiu. Eu mă bucur că colegii mei, care au lucrat la acest film, au fost cumva scoşi din conul de umbra şi, prin intermediul acestui premiu, cred că s-a acordat o atenţie în plus celor care stau în spatele camerei de filmat. Succesul acestui film se datorează fiecărui membru al echipei în parte, a fost un efort colectiv şi m-am bucurat că am adunat o echipă de oameni talentaţi, oameni care au lăsat o părticică din sufletul lor în acest proiect şi poate din această cauză acest film atinge inimile oamenilor şi mişcă”, a spus Leontina Vatamanu.
"Siberia din oase" este un proiect pe care l-a purtat mulţi ani la rând în suflet, mărturiseşte Leontina Vatamanu.
„M-am gândit mereu că trebuie să facem un film la acest subiect. Eu sunt descendentă dintr-o familie de deportaţi. Şi bunelul meu, şi mama mea au fost deportaţi şi mi s-a părut o mare nedreptate că despre aceste lucruri se vorbea în şoaptă şi foarte puţină lume cunoştea ce s-a întâmplat de fapt. Am considerat că trebuie să povestim şi am abordat un pic din altă perspectivă, din perspectiva copiilor care au trait acele drame. Personajele filmului meu sunt patru copii care au trecut prin cel de-al doilea val de deportări şi toată viaţa au purtat în suflet traumele copilăriei lor, dar le-au purtat cu demnitate şi cu fruntea sus şi în pofida tuturor vicisitudinilor s-au afirmat ca şi oameni, ca şi profesionişti, ca şi patrioţi ai acestui pământ”, a precizat Leontina Vatamanu.
În spatele peliculei a stat munca enormă a întregii echipe. În anul 2017 a început proiectul, iar timp de un an Leontina Vatamanu a lucrat la scenariu. Pregătirile nu au fost deloc uşoare.
„Am tot comunicat cu mai mulţi deportaţi şi am citit mult, am cercetat, am adunat istorii. Am scris scenariul, iar în vara anului 2018 am purces la filmări, filmările au durat cam trei săptămâni, a fost o echipă numeroasă, o distribuţie numeroasă, figuraţii, fiind un film de epocă a trebuit să reconstituim anii 40, cee ace nu este uşor, mai ales că ai nevoie şi de vagoane vechi, de camioane vechi, de case vechi, de costume de atunci. După încheierea filmărilor în primăvară am făcut post-producţia la Bucureşti, acolo am făcut sunetul, colorizarea”, a spus Leontina Vatamanu.
Au fost emoţii de nedescris în timpul filmărilor, povesteşte regizorul.
„Am avut momente când pe platoul de filmare am plans cu toţii, toată echipa. Pentru mine a fost un proiect la care am muncit cu dedicaţie, au fost momente destul de dificile şi pe platoruile de filmare pentru că practic am simţit pe propria piele atmosfera acelor clipe dramatice pe care le-au trait oamenii cu adevărat”, a precizat Leontina Vatamanu.
Filmul a fost lansat, în premieră, pe 28 iunie 2019
„Cele mai multe emoţii le-am avut în ceea ce priveşte pe protagonişti şi la felul în care ei vor reacţiona la acest film, pentru că este un film despre vieţile lor brodat din amintirile lor şi am încercat să fiu foarte fidelă de cele povestite de ei şi de realităţile scrise de ei, de aceea atunci când am prezentat filmul în premieră, i-am căutat cu privirea prin sală şi am încercat să le observ reacţiile”, a spus Leontina Vatamanu.
Uimitor pentru cei care au participat la realizarea documentarului a fost faptul că, şi peste decenii, amintirile celor deportaţi sunt atât de vii.
„Ceea ţine de deportări este aşa, cumva a fost păstrat ca într-o capsulă, este intact şi eu explic asta prin faptul că a fost o trauma, a fost un şoc. Aceste amintiri legate de deportări au rămas intacte şi cu lux de amănunte. Eu, încercând să reproduce exact locţiile, casele, tot le ceream să-mi descrie cu lux de amănunte cum arăta curtea, cum arăta casa, cum era îmbrăcată mama, cum era îmbrăcat tata şi vreau să spun că ţineau minte practice exact noaptea resepectivă în detaliu”, a spus Leontina Vatamanu.
Filmul s-a bucurat de un succes enorm. A ajuns şi peste hotare, chiar peste ocean.
„Eu, ca şi orice autor am încercat să-mi trăiesc filmul şi am încercat să fiu prezentă în sala de cinema. Lumea ieşea în lacrimi, ieşea impresionată, indifferent de vârstă. Am circulat cu el şi în afara ţarii, am fost în Canada, am fost în Ţările Baltice, filmul a fost proiectta şi în România în câteva oraşe şi acolo am observant că publicul strain a fost foarte interest şi foarte emoţionat”, a menţionat Leontina Vatamanu.
Leontina Vatamanu crede că subiectul deportărilor trebuie studiat cu mai multa atenţie în şcolile din Republica Moldova.
„Să invităm în aceste şcoli deportaţii ca tinerii, ca noua generaţie să afle de la prima sursă ce s-a întâmplat. Pentru că avem încă şansa să discutăm cu ei, dar peste vreo 10-20 de ani n-o să mai avem acest privilegiu. Eu consider că deportaţii din Moldova au fost cam marginalizaţi o bună bucată de timp.. Dacă am compara iniţiativele şi acţiunile întreprinse faţă de ei în alte state, în Statele Baltice, chiar şi în Rusia, acolo am observat o mai mare atenţie şi nişte gesturi care i-au repus cumva şi în drepturi, au putut să-şi recapete proprietăţile”, a precizat Leontina Vatamanu.
Acum Leontina Vatamanu lucrează la alte proiect, care se referă tot la perioada deportărilor.
„Momentan lucrez la o carte, la un album foto, de asemenea legat de deportări, în care adunăm istoriile a 20 de deportaţi cu fotografii din albumele personale, tot în această idee de a lăsa generaţiilor viitoare o informaţie cât mai amplă despre această pagină a istoriei noastre”, a spus Leontina Vatamanu.
